Agricultura. Dacii practicau intens agricultura, experiența secolelor de sedentarism fiind atestată în izvoarele antice. Aceștia cultivau cereale precum orz, secară, linte, bob și mai multe varietăți de grâu. Foloseau plugul cu brăzdar și cuțit de fier, iar ca unelte utilizau coase lungi, seceri, sape, săpăligi, cosoare pentru tăiatul viței-de-vie, târnăcoape, securi, greble cu șase colți și altele. De asemenea, cultivau intensiv și viță-de-vie, unii termeni specifici acestei ocupații fiind moşteniți de noi din limba dacă (de exemplu: butuc, strugure, curpen), dar se ocupau și cu apicultura, pescuitul și creșterea animalelor, dintre care amintim vite, cornute mici și mari și cai.
După cum arată descoperirile arheologice, dacii reprezentau unul dintre cele mai vechi popoare europene care au practicat agricultura, continuatori direcţi ai populaţiilor sedentare neolitice de pe teritoriul de astăzi al României. Ei au folosit brăzdarul de fier încă din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr., un astfel de obiect fiind găsit în mormântul tracic de la Kalacanovo (Bulgaria), dar și în cursul cercetărilor de la Ocnița-Vâlcea, Cetățenii din Vale, Comalău, Costești, Crăciunești, Cristești, Grădiștea-Muncelului, Pecica, Strâmbu, Moșneni, Poiana, Tinosu, Capăina, Piatra Neamț sau Odorhei. Totodată, păstoritul, activitate seculară a poporului dac, continua să fie în secolul I d.Hr. una dintre ocupațiile de bază ale acestuia.
Mineritul şi prelucrarea metalelor. O altă îndeletnicire a dacilor, ce avea o vechime de peste 800 de ani în momentul apariției romanilor la Dunăre, așa cum arată unii istorici, era mineritul. Astfel, în secolul I d.Hr., autohtonii, mai ales cei din arcul intracarpatic, exploatau și prelucrau fierul, arama, argintul și aurul, dar și bronzul (stăpânind tehnica amestecării cuprului cu cositor), utilizat mai ales pentru confecționarea uneltelor și podoabelor.
Diverse tipuri de unelte folosite de meșteșugarii geto-daci
Prelucrarea fierului la geto-daci s-a intensificat la sfârșitul perioadei Hallstatt și începutul perioadei La Tène, iar odată cu secolul I î.Hr. acest meșteşug s-a generalizat în întreg spațiul nord-dunărean, prin apariția unor centre de profil, atât de extracție, cât și de prelucrare a acestui metal. Cele mai vechi obiecte din fier datate pe teritoriul țării noastre provin din perioada secolelor XII – XI î.Hr., cum ar fi mânerul unui cuțit descoperit la Rozavlea, spada de fier găsită la Dobolii de Jos sau brățara găsită la Bobda. Cuptoare în care fierul era prelucrat în epoca geto-dacă au fost identificate în zone precum Grădiștea Muncelului sau Ocnița, având mai ales forma rotundă sau de patrulater.