Mihai Ghimpu, fostul lider al Partidului Liberal, cel care a asigurat interimatul funcției de Președinte al Republicii Moldova între 11 septembrie 2009 și 28 decembrie 2010, a venit cu un mesaj la 72 de ani de la cel mai mare val al deportărilor staliniste organizate în Basarabia.
„Se apropie ziua de 6 iulie, zi în care a avut loc cel mai mare val de deportări în Siberia și Kazahstan. Și, cu toate că în această zi vom comemora jertfele regimului comunist de ocupație, simt o mulțumire sufletească că anume eu sunt acela, care, după douăzeci de ani de independență, am desecretizat arhivele, unde se țineau tăinuite crimele ocupanților sovietici ruși împotriva românilor moldoveni, prin deportări în Siberia, foamete organizată din 1946-1947”, a menționat fostul șef de stat.
Mihai Ghimpu și-a exprimat bucuria că oamenii de cultură au început să facă filme și spectacole legate de această temă dureroasă și tragică pentru neamul românesc.
„Totodată, sunt trist și nemulțumit, pentru că anii trec, iar mulți cetățeni votând partidele pro-ruse continuă să calce pe osemintele buneilor, părinților, copiilor, ce au pierit de mâna călăilor. Și, iertat să-mi fie gândul, dar am impresia, că mulți dintre noi aprind lumânări în memoria călăilor și nu a victimelor lor, că mai mult le place străinul cu mâinile pline de sânge, decât omul cu mâinile arse și crăpate de munca zilnică, trădătorul decât patriotul, hoțul decât omul cinstit și nu în ultimul rând – țara străinului decât Țara istorică a Neamului… Oare cât va mai dura această situație, când moldoveanului îi place mai mult minciuna, nu adevărul; întunericul – nu lumina, propaganda rusă și nu oamenii care au luptat și continuă să lupte pentru adevăr și dreptate, țara lui Putin și nu Țara lui Mihai Viteazul și Eminescu? Oare să fie vorba lui Cantemir despre moldoveni și carte veșnic nemuritoare?…”, se întreabă fostul președinte al R. Moldova.
În context, el a amintit despre documentarul „Siberia din oase” de Leontina Vatamanu, care prezintă drama românilor moldoveni dintre Prut și Nistru după ocupația din 28 iunie 1940 și durerea celor care au fost deportați în Siberia.
„Doamne Sfinte, oare când va veni ziua, în care ne vei ajuta se curățim odată și pentru totdeauna acest pământ de pușlamale, trădători, hapsâni și cozi de topor, care s-au pus și astăzi în față și-i slujesc din nou pe cei, care ne-au nenorocit părinții și buneii. (…) Recomand Alianței „Kozak”, în frunte cu Zinaida Greceanîi, care s-a născut chiar acolo, în Siberia, unde i-au fost deportate rudele, să meargă și să vizioneze neapărat acest film – poate măcar în ultimul ceas își vor da seama, că slujesc diavolului…”, a conchis Mihai Ghimpu.
Amintim că la 6 iulie, se împlinesc 72 de ani de la cel mai mare val al deportărilor staliniste organizate în Basarabia, în 1949. Atunci peste 35 de mii de români basarabeni au fost duși în regiuni îndepărtate ale Uniunii Sovietice precum Siberia sau Kazahstan.