Mișcarea Politică Unirea a adresat un demers către Parlamentul de la Chișinău prin care atrage atenția asupra faptului că legislația din Republica Moldova obligă victimele deportărilor să treacă printr-un calvar birocratic, fiind nevoite să demonstreze prin ce suferințe au trecut. De aceea, MPU consideră această procedură ineficientă și oferă soluții pentru rezolvarea problemei deportaților.
Astfel, în opinia unioniștilor pentru a restabili măcar parțial, această nedreptate și crimă împotriva deportaților și a urmașilor lor, este necesar următoarele:
„1. Alocarea unei compensații bănești pentru fiecare familie de deportați, pornind de la costul mediu al unei gospodării din acea perioadă, raportat la prețul de piață de astăzi a unei gospodării similare sau a unui apartament în Chișinău.
2. Egalarea în drepturi a deportaților și a urmașilor lor cu veteranii din cel de-al Doilea Război Mondial
3. Acționarea în judecată și cererea despăgubirilor din partea Federației Ruse pentru genocidul comis asupra basarabenilor”.
Reprezentații Mișcării Politice Unirea susțin că au ajuns la aceste concluzii în urma unor discuții cu mai multe victime ale deportărilor.
Desfăşurate în masă şi în valuri succesive, deportările au constituit una din cele mai dureroase pagini din istoria românilor basarabeni. Îndeplinind funcţii complexe, ca metodă de luptă împotriva „duşmanilor poporului”, element-cheie al planului de colectivizare a agriculturii, componentă a politicii de deznaţionalizare, deportările din Moldova sovietică trebuiau în cele din urmă să ducă la depopularea spaţiului dintre Prut şi Nistru, la strămutarea populaţiei româneşti din Basarabia în regiunile îndepărtate ale U.R.S.S., preponderent în Siberia. Deportarea unor popoare de pe teritoriile lor strămoşeşti, în anii stalinismului, a fost politică de stat.
În Basarabia, începutul realizării acestui plan diabolic a fost pus de primul val, care a avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. Datele oficiale arată că atunci au fost deportate aproximativ 25 de mii de persoane.
Apoi au urmat alte doua valuri, – în 1949 și 1951, – în urma cărora au avut de suferit alte aproape 40 de mii de persoane.