Orice proiect de țară democratică trebuie să plece de la educație și sănătate, așezate pe valori (morale creștine), virtuți și încredere. Declarația a fost făcută de Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, care a vorbit în cadrul unui interviu pentru Basilica.ro despre patriotism.
Astfel, potrivit sursei, patriotismul este acel sentiment care se naște și se afirmă în urma prețuirii de către fiecare a propriei patrii. „Lumea globală se poate naște numai din „concertul națiunilor” și din unirea patriilor. Patriotismul înseamnă iubire și nu ură sau discriminare. Ură (față de străini) înseamnă xenofobia, iar discriminare (considerarea unor națiuni ca fiind superioare altora, „alese” ca să conducă) înseamnă șovinism. Aceste uri trebuie stârpite și nu iubirea, adică dragostea de locul nașterii fiecăruia și de colectivitățile legate astfel”, a explicat Ioan-Aurel Pop.
Totodată, președintele Academiei Române a adăugat că a învățat patriotismul din familie și din școală, ca toată generația sa și ca toate cele care l-au precedat. „Sentimentul de iubire de patrie s-a născut prin educația din familie, iar teoretizarea și fortificarea lui s-au înfăptuit prin școală”, a menționat sursa.
În cadrul aceluiași interviu, Ioan-Aurel Pop a povestit pe scurt un episod mai puțin cunoscut din istoria României care ne oferă învățăminte pentru prezent. „Nu cu mult înainte de anul 1500, principele Ștefan cel Mare al Moldovei intra într-o conspirație patronată de împăratul („regele romanilor”) romano-german Maximilian I – conducătorul laic al Europei Centrale și Occidentale – cu scopul răsturnării de la putere a Jagiellonilor, mai ales a regelui Ungariei și a regelui Poloniei. Prin aceasta s-ar fi reechilibrat puterea politică în regiune, Ștefan cel Mare ar fi ajuns să domine, cu aprobarea, sprijinul și oblăduirea Habsburgilor, toată zona, să ajungă efectiv și domn al Țării Românești și „duce” sau „guvernator” al Transilvaniei, adică „rege al Daciei” (cum este numit într-o sursă contemporană). Tradiția „restituirii” vechii Dacii se dovedește mult mai veche decât momentul Mihai Viteazul sau decât aspirațiile familiei Báthory. Istoria se scrie și se rescrie sub ochii noștri, mereu, pentru că mereu apar izvoare noi, de care sunt pline arhivele și bibliotecile. Se apreciază, de exemplu, că există cam un milion și jumătate de surse latine despre spațiul nostru și locuitorii lui (elaborate între secolele XI-XIX), din care sunt cunoscute și interpretate cam 10%”, a mai precizat președintele Academiei Române.
Fiind întrebat ce proiect de țară ar propune dacă ar avea o asemenea șansa, Ioan-Aurel Pop a remarcat că „un proiect de țară nu se face de către un singur om, chiar dacă acela ar fi să fie genial!”
„Noi am avut un foarte bun proiect de țară, pentru anii 1848-1918, făcut de generația noastră revoluționară și aplicat treptat sub domniile lui Cuza, Carol I și Ferdinand I. Apoi, lucrurile s-au cam învălmășit. Comuniștii aveau prea multe proiecte, pornite pe baze greșite. Azi, s-au elaborat mai multe planuri, grăbite și neaplicate (unele chiar de neaplicat). Orice proiect de țară democratică trebuie să plece de la educație și sănătate, așezate pe valori (morale creștine), virtuți și încredere. Dacă educația și sănătatea națiunii sunt asigurate, atunci vor merge bine și economia, și politica, și cultura etc”, a mai punctat președintele Academiei Române.
Interviul integral poate fi citit aici.