Mă pufnește rîsul și trebuie să mă crucesc. Președintele României se plictisește de moarte și culege floricele. Mai zilele trecute s-a dus la plantat copăcei cu gîndul că poate înverzește ceva peste rănile lăsate de prietenii săi austrieci. Apoi s-a dus să decoreze un faimos institut românesc decăzut, de care n-a mai rămas decît numele.
Institutul Național ”Cantacuzino” (ce nume, ce istorie, ce performanțe!) nu mai produce nici pilule de greață și nu mai are decît o mînă de specialiști. Dacă nu-l prelua armata era teren pregătit pentru a construi cine știe ce mall și păduri de apartamente. Din 1990 și pînă azi, toată liota de politicieni flămînzi s-a zbătut să distrugă acest institut pentru a face loc imobiliarelor. Iar acum președintele se duce să decoreze un eșec românesc! Se face că nu știe ce s-a ales de el și cînd va reveni la capacitatea de odinioară și dacă va mai produce vreodată vaccinuri importante pentru populație. Peste ani, dacă va supraviețui! Dacă nu, Dumnezeu cu mila, căci proiectele lui Klaus Iohannis sunt ca mersul la un lins de înghețată. Ai terminat-o, ai plecat și adio!
Președintele a descins la Institutul Național (militarizat) ”Cantacuzino” nu pentru un viitor românesc în domeniu. Sau pentru merite în campania anti-covid. Dînsul nu are preocupări și nici idei în materie. A folosit doar o cifră rotundă pentru a mima o aniversare și, mai ales, pentru a mai ieși dintre zidurile Cotrocenilor și pentru a mima activități importante. După faimoasa conferință despre cele 80 de miliarde de euro pe care le-a obținut după lupte eroice și merite personale de la Bruxelles și care s-au cam topit pe drum și din care n-a ajuns nimic în țară, președintele nu prea mai are subiecte. Despre pandemie n-are ce zice că i-a ieșit prost. A coordonat-o atît de bine că s-a umflat de trei ori mai tare. Despre politică externă, ce să zică, din moment ce nu are texte cu nimeni? Planurile de ”reziliență ” sunt ca proiectele de autostrăzi. Se tot lucrează! Și atunci ce să facă? Mai plantează niște copăcei și mai merge la o aniversare unde i se spune:
– Bună ziua! Bine ați venit, domnule președinte!
Și pe urmă caută alt cules de floricele pe undeva mai aproape de domiciliu. Președintele României mimează activități pentru că este din ce în ce mai în afara circuitului politic și dincolo de orice preocupare importantă pentru evoluția țării în care trăiește. Mimează politica și aniversările și trece liniștit pe lîngă toate problemele majore ale României, de parcă abia ar aștepta să i se termine mandatul și să se întoarcă la Sibiu. De altfel, provincialismul politicii românești se vede de la o poștă. Este dominat numai mize mici sau mimate, de cooperări inexistente, de alianțe care nu depășesc o supunere oarbă, plus ceva festivități și naveta la nevastă pe Valea Oltului (că avionul îi provoacă grețuri fizice și intelectuale!).
”Onorăm astăzi activitatea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”, care, la 100 de ani de la înființare, rămâne un înalt reper al cercetării medicale românești. Este un moment de bilanț, de rememorare a istoriei, este o invitație la a discuta cu responsabilitate despre prezent, dar este și un moment pentru a privi cu încredere în viitor”.
Excepțional și inutil! Discursul de la Institutul Cantacuzino este un amestec de bla-bla (recitiți introducerea!) cu amăgiri (ca să nu le zic minciuni!) grosolane. Le reproduc mai jos:
”Institutul a constituit un reper pentru generații întregi și a devenit, astfel, un simbol al potențialului de inovare al țării noastre.
Prin calitatea rezultatelor obținute, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” a intrat în circuitul mondial al marilor centre de cercetare, o performanță pentru care vă felicit”.
Probabil că președintele nu știe că Institutul Cantacuzino nu mai contează nici în București, necum dincolo de Curtici și Episcopia Bihorului! Nu-i exclus ca vreun cercetător al institutului să-i fi oferit președintelui ceva crème, unsori sau vitamine pentru uz personal. Altfel nu văd de ce Klaus Iohannis a spus:
”Rolul Institutului „Cantacuzino” este, în această perioadă, unul fundamental și sunt impresionat de eforturile extraordinare, de dăruirea pe care atât echipa managerială, cât și personalul de aici le manifestă în aceste luni grele ale pandemiei și în susținerea campaniei de vaccinare”.
N-am înțeles rolul fundamental al institutului! A descoperit ceva și noi nu știm sau are meritul de a fi fost depozitul central al vaccinurilor?
Cît privește rolul institutului în convingerea populației să dea fuga la vaccinare, iar n-am înțeles. De aceea reproduc și acest citat înțelept prin care face cu degetul și la protestatarii de pe străzi:
”Virusul care ne-a afectat dramatic existența în ultimul an nu dispare prin violență și manifestări extremiste, ci prin imunizarea cât mai multor oameni cu vaccinuri eficiente”.
Cît privește aprovizionarea României cu alte cantități de vaccinuri, din moment ce acestea vor fi efectuate de medici, inclusiv de cei de familie, chiar nu văd decît rolul (de altfel istoric!) de depozit național. Probabil de aceea președintele a și spus:
”În perioada imediat următoare vom primi un număr semnificativ de doze și astfel campania de vaccinare poate fi accelerată”.
Dar și mai tare este literatura politică de finalul discursului:
”Mulți dintre noi au pierdut pe cineva drag, alții au suferit profund în urma infectării cu acest virus. Costurile sociale și economice au fost și continuă să fie uriașe. Putem însă să punem capăt acestei pandemii și îi îndemn pe români să aibă încredere în beneficiile imunizării și să meargă în număr cât mai mare la centrele de vaccinare”.
Știți ce am înțeles din acest ultim pasaj de discurs ”istoric”?
Că nu avem bani, că relansarea se amînă, că președintele nu știe despre ce să mai vorbească și că l-a apucat tristețea și că este la un pas să înceapă a ne plînge pe umeri!
Preluat: https://www.cotidianul.ro/klaus-iohannis-a-decorat-o-amintire/