Continuă campania furibundă și fără temei împotriva lui Andrei Marga. Și, pe măsură ce trompeții își întețesc vocea și își umflă plămînii, îl ridică și mai sus în ochii populației, transformîndu-l dintr-un reper intelectual de vază într-un purtător de steag și într-o mare speranță politică. Cei care mai cred în România, suveraniști, patrioți, tradiționaliști și oameni îngroziți de încercări, și-au descoperit în el o minte limpede, un gînditor preocupat de soarta țării sale și de istoria ei.
Mulți au început să-i pomenească numele pentru campania electorală din 2024, unii invocînd și diverse forțe care s-ar putea afla în spatele său. Mă tem că se amăgesc. Ca unul care îl cunosc destul de bine pe Andrei Marga de aproape cinci decenii, aș putea spune că nu se află nimeni. Cel puțin deocamdată. Nu-i exclus ca mîine-poimîne în spatele său să se așeze forțe politice și mulțimi românești dezamăgite de prestația așa-ziselor noastre elite.
De ani buni, Andrei Marga își scrie cu calm și încăpățînare opera și, de o bună bucată de vreme, ca un adevărat comentator politic, descifrează și comentează resorturile politicii noastre improvizate. De cînd a început să publice în Cotidianul, Andrei Marga și-a văzut săptămînal de treabă trimițîndu-și contribuția sa uneori nemiloasă, dar extrem de consecventă conceptual și moral.
Preț de 450 de emisiuni, Andrei Marga și-a văzut și de dezbaterea sa înregistrată la Cluj, venind în București numai pe la edituri și pe la tîrgurile de carte. Iată că, acum, chiar și această prezență discretă, dedicată numai dezbaterii de idei, incomodează. Emisiunea de la TVR 3, produsă la Cluj-Napoca, sare din grilă. Și care scoatere, în loc să-l înfunde în anonimat, îl ridică și mai sus în ochii compatrioților. În mai puțin de o săptămînă de acuzații mincinoase și de contre stupide, Andrei Marga a fost ridicat la rangul de voce distinctă a României, devenind o vedetă și o speranță politică. Profesorul nu este un adept al războiului, ci al negocierii și susține că dosarele României, indiferent cît de vechi ar fi, nu merită închise și abandonate. Ba dimpotrivă! În viziunea sa, lumea se pregătește de o nouă ordine și de renegocierea tuturor dosarelor importante. Iar România, condusă de niște prostocrați, nu pare cîtuși de puțin pregătită. Mai mult, ea refuză și dezabaterile libere.
În acești ani de viață petrecuți departe de instituții publice, Andrei Marga a construit o operă și a izbutit un inventar de probleme românești și europene util tuturor strategilor și politicienilor. Din păcate, nu-i avem pe cei care să-l citească. Cărțile și pozițiile sale conțin perspectiva unui filosof român contemporan, care în analizele sale critice a parcurs contribuțiile celor mai mari intelectuali ai lumii. Și cu modestie și decență și-a adăugat perspectiva proprie. Nu știu să-l fi consultat cineva la ceva. Nici în materie de evoluția și dezvoltarea educației, deși a pus bazele celei mai importante universități (la care, după plecarea sa, a ajuns să predea și Florian Coldea!) din România și a unui proiect solid pentru MEI , nici în politică externă (el a adus-o pe Angela Merkel în România, nu Klaus Iohannis) , nici pentru o perspectivă de redresare a vieții culturale în derivă. Asta pentru că prostocrații noștri nu pot citi, nu sunt deschiși spre idei și nu sunt dedicați progresului țării lor.
Nu-i interesează decît puterea și beneficiile ei!
Prin urmare, mă îndoiesc că mahării zilelor i-au citit cărțile sau l-au ascultat. Nici că i-au parcurs analizele săptămînale. Sunt prea avîntați după bani și putere pentru a citi despre preluarea instituțiilor și a puterii din țara noastră de o prostocrație agresivă și improvizatoare de situații nefaste. Dacă l-ar fi citit, ar fi înțeles că o reconsiderare a meritocrației ar fi obligatorie și ar fi inițiat-o, nu ar fi tîrît România la dispoziția fiicelor, amantelor și lipitorilor de afișe. Nu-l citesc pentru că atunci n-ar ajunge decît la o concluzie. Adică la demisie.
Încercînd să-l desființeze pentru poziția sa față de războiul din Ucraina și pentru formularea intereselor românești, detractorii săi l-au împins în cea mai frumoasă poziție pe care a avut-o.