Un prieten mă trimite la un text semnat de Sever Voinescu,redactor șef la Dilema veche,fost funcționar la o ambasadă (sau consulat) pe vremea CDR-ului și devenit, mai apoi, militant într-un grup de intelectuali cu o preocupare aparte, cei care l-au susținut aproape fanatic pe Traian Băsescu și Partidul Democrat Liberal.
Era vorba de susținerea unui regretabil (ca să nu zic sinistru!) regim politic cu ambalaj democratic, dar și cu accente banditești,cel care i-a produs pe Elena Udrea, pe Dorin Cocoș și pe George Maior, dar și pe Florian Coldea,pe și pe Negulescu-Portocală și pe Laura Codruța Kovesi,pe Vasile Blaga și pe Adriean Videanu,pe Pinalti și pe atîția alții. Sever Voinescu era între cei din galeria lui Gabriel Liiceanu și a lui Mircea Cărtărescu, mult în spatele lui Mircea Mihăieș și Andreea Pora.
Această echipă de intelectuali și-a bazat susținerile pe critica alegătorilor analfabeți, cu dinții sparți (Gabriel Liiceanu).Adică pe disprețul față de români care aveau probleme cu dantura și nu știau să voteze pe cine trebuie.”România gurilor știrbe” a devenit imaginea segmentului de populație care nu înțelege elitele țării, intelectualii României, partidul novator și marinarul vizionar. Cu o dezinvoltură demnă de o cauză mai bună, G. Liiceanu face portretul românilor îndobitociți, care nu înțeleg elitele și politicienii devotați Europei și care țin sau țineau cu PSD-ul, nu cu PDL-ul și cu Traian Băsescu.
„Astăzi avem alte tehnici de pătrundere în creierul oamenilor. Astăzi avem televizor, avem profesioniști ai intoxicării (care-și spun „jurnaliști” sau „moderatori”), iar „victimele” și călăii” nu mai arată nici ele la fel.
Astăzi, lagărul de reeducare a fost mutat în sufragerie, în fața televizorului, victima stă pe un scaun sau pe o canapea, bea bere sau ronțăie snacks-uri, iar torționarul îi sucește creierii instalat pe un ecran.
Astăzi gâdele nu te mai bagă cu capul în hârdău; astăzi el are aerul pios al unui misionar, are indignarea în gât și marile cuvinte ale umanității – cinste, adevăr, dreptate – pe buze. Astăzi, fecalele sunt pregătite pentru a fi înghițite cu creierul. Iar rezultatul este magnific: un post de televiziune transformat în centru de reeducare avariază, în câteva ore, mințile câtorva milioane față de cele câteva sute, în câțiva ani, dintr-un lagăr de reeducare.
Mai rău: prin ingredientele de tabloid pe care le introduc în noua dietă excremențială destinată „consumului spiritual” – prin calomnie, linșaj public și senzaționalul de mahala –, aceste canale ale jurnalismului infracțional produc pe bandă, în numele „libertății de expresie”, victime addicted, care își revendică porția de drog în fiecare seară. După care, „răspândind în aer un aspru miros de sărăcie, umilință și neputință” (Delcea&Barbu), ele sunt scoase în piață și puse să-i aplaude pe cei care, furând tot, i-au lăsat, ca simbol al mizeriei lor, cu gurile știrbe. Ce siguri sunt, îți spui, politicienii noștri care au devastat România, pe operația de întunecare a minților desfășurată în anii tranziției, dacă au curajul să deschidă în plină piață, ca la Pitești sau la Cotroceni, vitrina mizeriei poporului român!
Și ce cinism, Dumnezeule!, să expui în fața întregii lumi victimele jafurilor tale sistematice din ultimele două-trei decenii! L-am auzit pe șeful unui partid din România auto-intitulat socialist – vorbea de la nivelul palatelor sale, al hotelurilor sale, al piscinelor și terenurilor de tenis „dotate cu nocturnă” – adresându-se celor-fără-de-dinți, înainte de a-i trimite la „contra-manifestație”, cu aceste cuvinte: „Să le spunem alegătorilor noștri că pot avea o viață mai bună”.(Gabriel Liiceanu, România gurilor știrbe).
Cu alte cuvinte, comuniștii au mutilat gîndirea românilor. Si după ei, un post de televiziune (presupun că G. Liiceanu se referă la OTV, bunica Romaniei TV de astăzi!) a făcut același lucru, avariind (denaturînd, răstălmăcind) ideile promovate de filosofii români, destoinici și devotați transmiterii spre mințile a milioane de oameni a uriașului bagaj de înțelepciune și idei de progres. De reținut un fapt. Pe cei prostiți de comunism, de OTV sau,mai tîrziu, de internet și facebook, nici Liiceanu și nici camarazii săi de ideologie și filosofie nu-i consideră compatrioți.
Iată că, la patru ani de la textul ”deștept” al lui G. Liiceanu, un alt membru, secundar e drept, dar cu aceeași atitudine duce și mai departe descoperirea dentară a filosofului Liiceanu. Nu sunt proști doar demonstranții PSD, reeducați de comunism sau de OTV, ci și cititorii revistei Dilema veche, studenții și chiar părinții lor.
Sever Voinescu descoperă că în baza datelor deținute de o altă luminăție (cam întunecată) a României, președintele Klaus Iohannis, cam 44% din populație este alcătuită din anafabeți funcțional.
”Aud că în statisticile dlui Iohannis 44% dintre elevii români sînt analfabeți funcțional. Mai clar, asta înseamnă că 44% dintre elevi nu sînt în stare să spună despre ce e vorba într-un text după ce-l citesc. Îl citesc, dar nu-l înțeleg. Îl citesc, dar nu pot spune care este/sînt ideea/ideile principale. Îl citesc și nu pot articula, la modul cel mai simplu, fără subtilități și speculații, ce a vrut autorul să spună scriind textul” (Sever Voinescu).
Ca nu cumva să murim în ignoranță, Sever Voinescu se grăbește să ne facă părtași la descoperirile sale, grăbindu-se să
să contribuie ”cu o mărturie directă la înțelegerea acestei fenomenale tendințe de închidere a minții. Am convingerea că răspîndirea analfabetismului funcțional e ceva mult mai complex decît pare”.
Constient sau inconștient, Sever Voinescu se alătură unui curent românesc din ce în ce mai puternic. De la D’ale lui Mitică, la Las fierbinți, de la spoturile publicitare cu Dorel la humorul lui Gaiță și la demonstrațiile lui Liiceanu, toată lumea se străduiește să demonstreze că românii sunt fie inculți,fie cam proști. Sau mai elegant și filosofic spus,”analfabeți funcțional”.Avem de-a face cu o întreagă operă produsă de această aspirație de a demonstra prostia (incapacitatea de a înțelege) a românilor.
Din cauza comunismului, a televiziunilor, a internetului, a abandonului școlar,a veceurilor din fundul curții etc. Fenomen complex, nenicule! Ia să vedeți:
”Fiind redactor-șef al revistei Dilema veche de aproape 6 ani, am recepționat mii de reacții ale cititorilor la textele publicate de noi. Multe, orale. Mă întîlnesc cu foarte mulți oameni care îmi spun ce cred despre un articol sau altul din revista noastră. Altele, în scris. Reacții și comentarii de tot felul ne vin pe email, prin poștă (da, e minunat, avem încă cititori care ne scriu scrisori sau cărți poștale!), pe site-ul revistei și, vai!, cele mai multe, prin rețelele zise „de socializare”. Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților. Cam jumătate dintre reacțiile pe care articolele Dilemei vechi le stîrnesc dovedesc limpede că cititorul care le formulează nu a putut înțelege textul la care se referă. E un festival deconcertant, deopotrivă comic și înspăimîntător, de „unde dai și unde crapă”! Cam jumătate dintre reacții, fie ele critice sau laudative, o dau în bară stupefiant. Ba chiar, nu de puține ori, cititorul înțelege taman de dos, că autorul spune exact inversul lucrurilor pe care, de fapt, le spune foarte deslușit. Iar impresia mea este că asemenea lecturi ratate devin tot mai numeroase pe parcursul anilor.
Cum e firesc să presupunem că cei care citesc Dilema veche au o experiență a lecturii ceva mai dezvoltată decît marea masă a consumatorilor de telefon, dați-mi voie să declar cu îngrijorare că, precum elevii, așa îmi pare că sînt adulții care, cel mai probabil, le sînt părinți: cam 44% analfabeți funcțional.( ….) Oameni buni, trăim într-o societate astfel organizată încît analfabeții funcțional nu doar că prosperă, dar devin chiar „influenceri”(……) Din puzderia de materiale scrise cu care ochiul recent se întîlnește continuu (de la sms-uri la texte de Facebook și mesaje publicitare), cele mai multe sînt făcute anume pentru o lectură de tip „analfabet funcțional”. Așa că cercul se închide: scrisul și cititul merg mînă în mînă. Se scrie tot mai mult pentru cititori analfabeți funcțional, deci vom avea tot mai mulți analfabeți functional”. (Romania analfabeților functional)
Cu alte cuvinte, dacă analfabetismul funcțional se extinde vertiginos și la cititorii de elită (inclusiv ai lui Sever Voinescu și ai revistei Dilema veche) și la părinții acestora,fenomentul de prostire se apropie vertiginos și de elitele României. Ceea ce poate fi adevărat.
Asta ar însemna că ne aflăm în fața unui fenomen unic. România are de-a face cu intelectuali analfabeți funcțional. Sună absurd, cam ilogic și fără acoperire în dicționare.
Şi dacă este posibil? Şi pe deasupra, adevărat?
Preluat: https://www.cotidianul.ro/dilema-veche-si-intelectualii-analfabeti-functional/