Ce zice mutul despre conducători

Între un politician băgăcios și bun de gură și un croitor aleg croitorul care la sfîrșitul carierei sale se trezește tăind și căptușind costume miniaturale pentru păpuși. Decît haine impecabile pe cocoașe ascunse mai bine păpuși impecabile, de vitrină.

Între un ministru tălîmb, cu limba plotogită de prostii și dezacorduri, promovat mai ales pe baza nelegiuirilor sale, și un tinichigiu tăcut, cu mînă fină, cu copite de piele în palme eu aleg tinichigiul cu ciocan de lemn îndreptînd toate strîmbăturile metalului.

Între o Salteluță care schimbă patul politicienilor și o măicuță cocoșată pe coada sapei în mijlocul grădinii aleg măicuța cu gînduri frumoase despre viața de pe lumea cealaltă.

Între un comentator de televiziune cu un cap ca o găleată ruginită care amenință cu făcutul de anunțuri importante în fiecare seară și nu spune nimic și mutul satului venit de la strînsul fînului eu îl aleg pe mut. Pe el nu-l întreabă nimeni ce crede. Dar vorbește împăcat și clar cu sine însuși.

Între prostul vanitos și trufaș care nu știe încotro își duce țara și unul care își mînă oile cu grijă spre stînă eu îl aleg pe cel din urmă. Adică pe ciobanuI care la fiecare coborîre de Sfîntul Dumitru începe să viseze urcarea din primăvară spre muntele cel drag.

Între un contabil care ține rostul cifrelor și se teme de rezultatul socotelilor sale și un premier care se laudă cu miliardele împrumutate eu aleg contabilul cu frica de prăbușire. El arată minte și respect pentru măsura lucrurilor. Dincolo de cifrele lui mai încape și un strop de credință.

Între trei maimuțe care se laudă că știu dansuri la modă prin Europa și un copil mediocru, fascinat numai de fotbalul din curtea școlii, eu aleg copilul înfierbîntat de jocul în care își ascunde o iluzie și o aspirație la glorie.

Între un marinar ticălos care a văzut lumea și a șmecherit-o la greu și un pescar bătrîn și fără noroc eu aleg pescarul care mai încearcă și visează ca într-o bună zi să fie ales de peștele cel mare.

Între un porcotan care doarme sforăind pe un scaun public și un țăran care își cheamă vecinii să repare o punte sau să destupe un șanț eu aleg țăranul trezit din mahmureala resemnărilor sale.

Între politicienii disperați să se aleagă cu aplauze și cu zîmbre de la mahării Europei și un cîntăreț de strană, eu aleg cîntărețul cae nu știe nici o limbă străină, dar aduce un strop din vocea lui Dumnezeu. Pe cărțile vechi, ascunse în pupitrul de scîndură al bisericii, se află cărți pe care predecesorii săi au însemnat date despre cutremure, incendii, ninsori de la început de vară și stoluri devastatoare de lăcuste. Cîntărețul de strană din zilele noastre ar putea scrie cu pixul pe o copertă interioară,”Doamne, ce păcate ai trimis peste țara mea” sau ” La anul 2021 românii se uită prostiți la tot felul de nemernici și venituri care țin cîrma poporului”. Rostirile și însemnările sale sunt mai prețioase decît numele său. Și de aceea este mîndru cînd i se spune ”Cîntărețul de strană!”

Între un om care se rușinează de ceilalți și se teme să-și arate gîndurile și paparudele gălăgioase care țipă la televiziuni fără să spună nimic eu aleg tăcerea sfioasă a omului care se teme de ridicol.

Între fala politicianului care moare înecat în vorbele sale cleioase și tăcerea bradului falnic, împodobit cu panglici, așezat la capul unui tînăr nelumit, decedat într-un accident de mașină, eu aleg totuși politicianul. El nu-i decît o amînare chinuitoare a morții noastre ca neam. Chinul lui de tot plînsul este doar semnul că mai putem încerca o dată.