Dumnezeu atît de mult a iubit lumea,
că L-a dat pe Fiul Său cel Unul-născut spre jertfă și spre mîntuirea
tuturor celor ce vor crede în El. Atît de mult a iubit Dumnezeu poporul
român că în veacul cel mai lipsit de călăuzire și de înțelepciune l-a
dăruit spre călăuză și spre mîntuire pe Părintele Justin Pârvu. Despre
duhovnicul nostru, Dumnezeu a dat semne după semne și mărturii după
mărturii, din pîntecele mamei sale pînă la săvîrșirea sa și pînă astăzi
și pînă în veșnicie, că El a binevoit întru Părintele Justin și că i-a
primit jertfa și rugăciunile și că întotdeauna i le primește și i le va
primi și i le va asculta.
Noi, românii, nu am avut pe cineva
care să ne iubească mai arătat și mai dovedit, cu timp și fără de timp,
cu toate cele ale noastre, bune sau mai puțin bune, în ultima sută de
ani, precum am avut pe Cuviosul Părinte Justin Pârvu. Din tinerețe și-a
făcut sufletul făclie pururea luminătoare în întunericul acestui veac și
i-a tras pe toți cîți au vrut să-l asculte și să-i urmeze viața
cuvioasă la Mîntuitorul Hristos. Și încă ne duce și ne va duce, pe toți
care vor vrea să îl asculte și să urmeze vieții lui de jertfă și har.
De o vîrstă cu România Mare,
Părintele Justin este și va rămîne în veac un strălucit mijlocitor
pentru mîntuirea poporului român, împreună cu Prea-sfînta Născătoare de
Dumnezeu, cu Sfinții Arhangheli și cu Sfinții Mucenici și Mărturisitori,
pe care atît i-a iubit.
La 102 ani de la nașterea Părintelui
Justin Pârvu, aducem lui Dumnezeu prinos de mulțumiri și recunoștință
pentru marele dar căruia ne-a făcut părtași.
Cum am putea să-I mulțumim vreodată
Domnului pentru binecuvîntarea cerească ce ne-a dăruit-o prin Cuviosul
Justin cel Mare? Prin ascultarea, adică împlinirea cuvintelor sale cele
de-Dumnezeu-insuflate:
„Mă uit acum și la copiii noștri, că
avem aici doi, cum se îmbracă și ies cu lumânările și mă văd și eu acolo
printre ei, acum 80 de ani. Și am dus viața de mănăstire mereu în
ascultare, viață de cazarmă. În general viața e o cazarmă dacă vrei să
faci ceva. Uitați-vă la starea degradantă în care a ajuns tineretul
nostru pentru că televizorul, calculatorul, internetul au distrus ființa
umană, și spirituală și biologică. De la desene animate la păpușele,
mai vede și o scenă oribilă, alta teribilă, una grosolană, alta mârșavă
și așa s-a îngroșat viața copiilor și a familiilor noastre. Greșeala
mare nu este a copiilor, cât este a părinților pentru că în fața
televizorului unde sunt toate măscările, e și tata, e și nepotul și
bunicul și toți bat din palme acolo. Și așa au ajuns copiii noștri că nu
mai știu să joace oina,