Trecerea timpului luminează sau întunecă mult din caracterul oamenilor. Descoperim frumuseți nebănuite la semeni de care ne-am ferit îndelung și trebuie să recunoaștem că alții, care păreau coerenți și logici, au răbufniri inexplicabile, dacă nu chiar întunecate.
Cum l-am văzut pe Tudorel Toader? M-au preocupat mai mult demonstrațiile și inițiativele sale juridice. Debarcarea Laurei Codruța Kovesi mi s-a părut o probă de demers juridic articulat, deștept, dus pînă la capăt cu o migală de mare avocat. L-a băgt în corzi și pe Klaus Iohannis și l-a obligat să ia o decizie în acord cu întregul demers. Nu m-au preocupat călătoriile profesorului Toader cu secretarul de stat. Slăbiciunile omenești sunt slăbiciuni. N-o fi știind engleză sau alte limbi, se pierde pe avioane, trebuie să intre în holul hotelului ca un pașă, simte nevoia să fie introdus de o voce feminină, Dumnezeu știe! Ca țintă a studenților de la Iași, nu l-am compătimit. Cei tineri pot fi montați ușor. În același timp, au un simț al dreptății pe care, cu trecerea anilor, noi ceilalți nu-l mai avem. Ca membru al Comisiei de la Veneția, nu l-am acuzat de nimic. Klaus Iohannis și slugarnicul Cătălin Predoiu vor să ocupe locul cu un simpatizant liberal dacă nu cu unul rămas fără „coledzi“. Adică un jurist care să traducă, în limbaj juridic, toate cîrpelile liberale. Că Tudorel Toader nu este de acord să lase locul liber, iarăși înțeleg. Este omenește. Să zboare de la minister, să dispară din fruntea Universității de la Iasi, să lase liber locul din Comisia de la Veneția, să-i piardă pe toți din gașca de la Bacău pe care i-a promovat pe ici colo? Probabil că își zice că-i prea mult!Și, chiar o fi!
Nu înțeleg cum a apărut pe neașteptate confesiunea sa legată de întîlnirea cu Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu și Viorica Dăncilă? Cu cine voia să se sfătuiască dacă nu cu liderii partidelor din coaliția aflată la putere?A vrut să se spele pe mîini de diverse proiecte de lege? A vrut să-i înfunde pe cei trei sau să le ofere liberalilor un subiect? Adică să-i transforme peste noapte în ciuca bătăilor. Să schimbe subiectul de la fotografia lui Orban la sforăriile lui Dragnea și Tăriceanu? Mi-e greu să-l înțeleg. După cum nu înțeleg încă un lucru. Cum se face că, la două zile, mecanicul juridic Klaus Iohannis a ieșit la rampă și a început să vorbească despre „repararea legilor Justiției”? Așa, hodornc-tronc, fără nici o legătură cu dezvăluirea făcută de Tudorel Toader? Despre ce este vorba?Despre o coincidență? Despre o răbufnire de caracter a profesorului ieșean? Despre o înțelegere sau o neînțelegere? Despre o minge ridicată la fileu pentru maxilarul încleștat al președintelui? La schimb cu ce? În schimbul unui serviciu sau la un ordin primit de la un alt pupitru de comandă?
Ca să înțeleg despre ce este vorba și dacă ne aflăm în fața unei iluminări sau a unui coșmar al profesorului Tudorel Toader, ar trebui să știu toate detaliile jocului de culise care se fac în scopul păstrării controlului asupra justiției. Dacă „reparatul legilor justiției” înseamnă restituirea bunurilor cedate printr-o sentință trasă de păr către FDGR, merită încercat. Sau dacă presupune aplicarea sentinței definitive cu una din casele de la Sibiu, la fel. Sau dacă reperarea legilor justiției înseamnă decontul abuzurilor comise de procurorii samavolnici de la Ploiești, Oradea, Brașov și București, atunci da, merită reparate! Merită reparate și legile care lasă serviciile secrete să pună președinți și să opereze pe lîngă lege. Și multe altele!
Fac pariu că președintele României înțelege prin „repararea legilor Justiției” atît cît poate el desluși cu puțina sa educație și familiarizare în domeniu. Atât!
Ei, și aici revine întrebarea simplă! Ce legătură are profesorul Tudorel Toader cu toate acestea? Pune umărul sau pune piciorul?
Preluat: https://www.cotidianul.ro/tudorel-toader-cu-umarul-sau-cu-piciorul/