Am un prieten cu o limbă al dracului de piperată. De cîte ori prinde, mă mușcă fără milă. Mă întreabă:
– Mă, tu îți mai aduci aminte cine este primar la Sectorul 1?
Pune întrebarea asta cu un aer iezuit și mieros, care anunță înjurătura, pumnul sau nuiaua cu care să continue discuția. Și ce fac? Răspund cuminte și corect.
– Clotilde Armand!
– Și cine a votat-o, mă?
– Eu nu!
– Dar ai scris, ha? N-ai zis tu că… Voi ne-ați băgat-o pe gît, mama voastră de chiori și de proști!
Explicația este simplă. La apariția Clotildei Armand candidată pentru fotoliul de primar al Sectorului 1 am scris într-un articol că mi se pare un personaj interesant, colorat care contrastează cu cloaca politică românească. Nu din snobism sau din cine știe ce mare admirație față de funcționarul francez am zis că merită două vorbe bune. Mi se părea că o doamnă cu patru copii, cu experiență în gestiune și consultanță ar putea reprezenta o noutate interesantă. Nu circulaseră prea multe date despre afacerile de consultanță ale franțuzoaicei. Articolul despre salariul ei încasat mai apoi din Bulgaria nu ajunsese sub ochii mei. Ce mai, mi s-a părut pitorească, un pic peltică și cu o limbă română puțin șifonată, aș fi zis că aduce un aer nou între primarii de sector. Poate chiar o experiență franțuzească în domeniu! Chiflă de apreciere. Deși nu am votat-o, am greșit cumplit. M-am înșelat amarnic. Personajul zîmbitor și ironic din campania electorală a început să se comporte odios. Dur, absurd, agresiv, disprețuitor, cu un rictus care o urîțește și cu un comportament care mă sperie, doamna Clotilde Armand este marea țeapă luată de alegătorii Sectorului 1.
De ce au propus-o USR-iștii? Mi se pare mai grav decît cele cîteva propoziții favorabile scrise de mine despre dînsa. Toți progresiștii și toți marxiștii din USR-PLUS sunt la fel ca ea? Mă tem că de data aceasta nu sunt departe de adevăr. Regretă mai toți că au susținut-o, dar se fac că nu au fost principalii responsabili pentru alegerea ei?
Scandalul numărării voturilor de la Sectorul 1 ne împinge și mai mult pe tunelul întrebărilor fără răspuns.
A fost o operațiune de puțoi rebeli sau de servicii secrete? În ce scop o franțuzoaică inflexibilă a fost sprijinită la alegeri?
Victoria franceză de la Sectorul 1 și cea germană de la Timișoara au în spatele lor o strategie pentru alte orașe sau pentru toată România? Nimic în folosul cetățenilor nu se întîmplă nici în Sectorul 1 și nici la Timișoara. La București, Sectorul 1 – poarta de intare în Capitală -, pute la greu în preajma movilelor de gunoaie. O mare parte din locuitorii Capitalei se află în pericol. Iar la Timișoara, orașul asupra căruia vanitățile primarului Robu au lăsat răni adînci, are acum o singură prioritate pentru Dominic Fritz. Să preia controlul asupra Asociației cîștigătoare cu proiectul Timișoara Capitală Culturală Europeană 2024.
Cum se face că guvernarea liberalo-pluseristă eșuează punctual și în localități mici și în cele mari. Și scîrțîie la greu și la nivel național. Parcă ar fi rezultatul unui amestec de substanțe care la o anume temperatură de interese produc explozie. Mîncătoria, strîmbele, contrele, denunțurile, bîrfa, dezacordurile, datul cu stîngul în dreptul sau lovitul pe la spate au devenit un mod de a fi. Din toate acestea se conturează codul comportamental al dreptacilor dez-aliați în permanență.
Am un prieten care mă taxează fără milă pentru cîteva cuvinte scrise despre Clotilde Armand. Și care doamnă mă sperie acum și pe mine și ne obligă pe toți să recunoaștem că procesul democratic poate aduce uneori rezultate catastrofale. Cu voturi false sau cu voturi curate poate ieși cîte un învingător odios.