În 1919 locotenent-colonel Ion Victor Antonescu, împreună cu generalul Prezan, executau operațiunile militare de ocupare a Budapestei. Aceste acțiuni erau necesare în vederea consolidării internaționale a marelui act istoric de la 1 decembrie 1918 și care adusese, pentru prima dată în istoria modernă a românilor, toate teritoriilor locuite majoritar de către români sub un singur steag.
Imperiul Austro-Ungar se prăbușise, Imperiul Otoman își găsișe sfârșitul iar Imperiul Țarist colapsase sub presiunea revoluției bolșevice importate din Germania. Războiul avusese un rol major în acest lucru iar România jucase rolul de primă vioară în dezintegrarea marilor imperii din regiune.
Deși începuse târziu și în condiții foarte grele, războiul avea să aducă cele mai mari beneficii și totul numai datorită eroismului și sacrificiului ostașilor români.
Perioada interbelică a fost una grea pentru România, cu o clasă politică dezorientată și cu un rege mult mai interesat de ieșirile nocturne și de petrecerile private cu amoreze înflăcărate decât de consolidarea noului regat al României.
Perioada interbelică a fost foarte grea din punct de vedere politic în toată Europa. Marile state pierzătoare al primului război mondial, printre care Germania, Austria, Ungaria și URSS nu erau deloc mulțumite de situația existentă.
Nici puterile câștigătoare nu au ajutat deloc la revenirea la regimuri democratice în vestul Europei. Germania a fost subjugată economic iar senzația justificată de umilință a permis venirea la putere a unor regimuri anarhice.
Pe 30 ianuarie 1933 Hitler este numit cancelar al Germaniei, reușind să obțină accesul la putere prin utilizarea mijloacelor legale ale vremurilor. După acest moment a început procesul de consolidare internă, de eliminare a oponenților, de înarmare și extindere teritorială prin cucerirea de noi teritorii în vestul și în estul Europei.
Revenind la România, o mișcare patriotică a început să prindă contur sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu. Încet, încet, puterea socială avea să se transforme în putere politică și care încurca clasa conducătoare de la acel moment. În noaptea dintre 29 și 30 noiembrie 1938 Codreanu este asasinat la comandă politică. Sfârșitul său avea să lase mișcarea legionără fără un lider autentic.
Locul său la conducerea mișcării este luat de către Horia Sima, unul dintre locotenenții săi, personaj dubios, anarhic, instalabil psihic. În spatele său se aflau interesele Germaniei hitleriste și care aveau să îl folosească ca un pion în dobândirea controlului politic asupra României.