Pe 27 decembrie 1990, scrisesem în Adevărul un text cu un titlu amăgitor: „Daruri pentru președinte”. După mineriada din iunie, Helion Iliescu („Iliescu-apare, Soarele răsare!”) își mai pierduse din aură, dar tot era subiect de cult. Mai ales printre cititorii Adevărului.
Care, văzând titlul, vor fi crezut că urmează un prinos de iubire, un buchet de ofrande pentru zeitatea lor solară, ce făcea iarna primăvară.
Dacă aș fi publicat acum articolul, cititorii adoratori, evoluând și ei în atâția ani, ar fi fost mulțumiți. Pe atunci însă, exista un obicei ciudat,
» articolul lui Cristian Tudor Popescu, integral pe republica.ro