În anul de grație 1780 avea să se nască în Gorj, în satul Vladimir, marele revoluționar român Tudor Vladimirescu. Alexandru Ipsilante era domnitor la acel moment în Țara Românească.
Erau vremuri grele, de adâncă încercare pentru români. Guvernarea fanariotă și nenumăratele războaie purtate pe pământurile românești aveau să facă viața dificilă pentru țăranii români și mica boierime românească.
Avea să învețe carte și să se înroleze într-un regiment de panduri. Ulterior avea să lupte în războiul ruso-turc dintre anii 1806-1812 și care avea să se încheie cu destrămarea Moldovei lui Ștefan cel Mare. Cu ocazia acestui război avea să primească o înaltă distincție militară din partea țarului.
Data oficială a începerii revoluției antifanariote este considerată 18 ianuarie 1821. Atunci micul boier Tudor Vladimirescu a decis să ridice pe români la luptă împotriva domniilor străine care secătuiau țara.
Avea să aibă susținerea boierimii românești.
Principala cerința a revoluționarilor era îndepărtarea domniilor fanariote și creșterea autonomiei micului stat românesc.
Revoluția românească nu a fost una izolată. Bulgarii, sârbii și grecii se ridicaseră și ei la luptă împotriva dominației otomane. Practic vorbim de o mișcarea încadrată într-un curent regional.
În fruntea a peste 5000 de oameni Tudor Vladimirescu avea să plece spre București. Pe drum aveau să i se alăture și alte forțe pentru ca în cele din urmă peste 20 000 de soldați să intre în oraș.
Pe 22 februarie 1821 un ofițer al armatei țariste, Alexandru Ipsilante, avea să treacă Prutul în fruntea unei mici oștiri. Elnera descendent din marea familie conducătoare Brâncoveanu.
Pe 21 martie 1821 avea să intre în București fără luptă și să fie recunoscut de către divanul domnesc. Până în data de 15 mai a rămas aici după care a fost nevoit să se retragă din capitală pe fondul avansului trupelor otomane. Tudor nu era interesat de un război cu turcii ci de atingerea obiectivelor propuse.
Pe data de 28 mai avea să fie trădat și ucis de către oamenii lui Alexandru Ipsilante, revoluționar gresc care dorea să atragă pe revoluționarii români spre propriile interese și care nu vizau îndepărtarea domniilor grecești.
Tudor Vladimirescu și Alexandru Ipsilante au fost camarazi de arme în războiul ruso-turc. Deși cele două mișcări revoluționare urmăreau aparent același lucru, în realitate revoluția română încurca. Tudor Vladimirescu nu viza înlocuirea ocupației otomane cu cea țaristă ci obținerea de drepturi.