95.000 de soldaţi germani înmormântaţi în România

La 25 iunie 1996, la Bonn, miniștrii de externe Klaus Kinkel și Teodor Meleșcanu au semnat Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind mormintele româneşti de război din Republica Federală Germania şi mormintele germane de război din România, primul acord semnat de statul român în acest domeniu.

Scopul acestui Acord, ratificat de Parlamentul României prin Legea 170/1997, este de a asigura păstrarea și îngrijirea mormintelor celor căzuți în cele două războaie mondiale, în conformitate cu prevederile Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 cu privire la victimele conflictelor armate şi ale Protocoalelor adiţionale la acestea din 1977.

Pentru realizarea tehnică în România a obligaţiilor ce revin statului german din acord a fost desemnată Uniunea Populară Germană pentru Îngrijirea Mormintelor de Război (VDK, asociaţie umanitară de utilitate publică aflată sub patronajul Președintelui Germaniei), partea română desemnând, din 2004, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor. În 2019 ambele instituții, fondate în 1919 – cea română la 3 septembrie, iar cea germană la 26 decembrie –, și-au sărbătorit centenarul.

Astăzi, Uniunea Populară Germană pentru Îngrijirea Mormintelor de Război (Volksbund Deutsche Kriegsgräberfürsorge e.V.) îngrijește mormintele a 2,8 milioane de soldați, situate în 832 de cimitire din 46 de țări.

Conform datelor statistice, încă provizorii, în Germania sunt înhumați aproximativ 1800 de militari români, majoritatea morți în prizonierat, în Primul Război Mondial, în orașe precum Ulm, Worms, Zwickau, Mannheim, Haltingen sau Ingolstadt. Mormintele acestora sunt bine îngrijite de autoritățile locale germane. Pe teritoriul României, în circa 170 de localități, sunt înhumate rămăşiţele a peste 95.000 de militari germani căzuţi în ambele războaie mondiale.

Cele mai importante cimitire de război se află în Bucureşti (Cimitirul Pro Patria), precum și în județele Vrancea (Țifești, Bordești, Soveja, Focşani), Iași, Buzău, Prahova, Dâmbovița (Titu-Sălcuța), Argeș (Dragoslavele, Șuici, Lerești,

 » Citește tot articolul pe www.Historia.RO

Lasă un răspuns