„Laşitatea este cel mai mare viciu” spunea Mihail Bulgakov într-unul din cele mai bune romane ale secolului XX. Un roman care ne poartă într-o călătorie în Moscova anilor 1930, care priveşte vizita Satanei, deghizat in profesorul Woland şi alaiul său, de departe motanul Behemoth fiind cel mai versatil, umoristic si perfid personaj.
Romanul în regimul stalinist a fost interzis si distrus, autorul rescriindu-l din memorie pe patul de moarte ajutat de soția sa, Elena căreia îi dictează ultimele retuşuri.
În suita de personaje şi întâmplări comice create de Bulgakov se întrezăresc multe simboluri şi aluzii la regimul stalinist care paralizase orice încercare a omului de a se elibera pe sine şi implicit societatea în care trăia din strânsoarea unui regim totalitar si absurd, creat pe nişte baze rudimentare, obtuze precum mintea oameniilor care il serveau docil.
În această călătorie Satana prinde în mrejele sale destule suflete chinuite, fără ţintă, fără principii și fără speranţa, iar primul lucru pe care îl face este să creeze haos în societate, aruncând bani, într-un teatru de varieteu, dăruindu-le rochii fastuoase doamnelor avide de lux, iar frumoasa Margareta, iubita de taină a Maestrului va obţine tot ce îşi doreşte pentru că a parafat pactul cu Diavolul.
Aşadar o societate oprimată, crescută și educată în dictatură nu are la un moment dat de ales, decât să fie o slugă credincioasă mâinii care îi întinde zilnic bucăţica de pâine nici prea mare, nici prea mică, ci doar suficientă pentru o supravieţuire care să nu îngăduie nici moartea, dar nici progresul. O asemenea societate tinde să aibă tot restul vieţii sale comportamentul rumegătoarelor: să fie speriată şi dezbinată şi mai ales să lupte pentru supravieţuire prin fugă.
L-am auzit pe Preşedintele României, căruia un cetăţean simplu i-a mărturisit îngrijorarea pe care realitatea simţită cu propriile simţuri i-a generat-o, şi anume că suntem sluga americanilor. Îar domnul preşedinte l-a liniştit spunându-i că-i mai bine aşa decât să fim sluga ruşilor…………………
Înţeleg acum că a fi slugă nu-i pentru oricine, că trebuie să fii asemenea celenteratelor sau asemenea unui ficus acromegalic ca să-ţi fie mai uşor a te apleca să săruţi piciorul stăpânului.
Trăim vremuri istorice în care batjocura și umilinţa sunt cuvinte de ordine. Traian Băsescu ne-a poftit să plecăm din ţară dacă nu ne convine nivelul de trai, tehnocraţii „guvernului meu” ne dau lecţii despre cum să muncim pe doi lei,