Politică și COVID și iar politică și COVID ! Nu am mai auzit o știre culturală la zi de o groază de luni. Numai paparude, bîrfe, declarații politice despre pandemie, cîrteli de progresiști și alarme trase de doctori disperați. Mai zilele trecute, chiar m-am mirat cînd un regizor tînăr povestea că vrea să facă un film despre actorul Constantin Codrescu! N-am mai auzit vorbindu-se despre acest mare actor de ani și ani. Adevărul este că viața culturală în Romania și, mai ales, pe vreme de pandemie, s-a dus pe copcă. Sau este leșinată peste tot. Iar artiștii, din plictiseală, s-au convertit în politicieni sau în lătrăi de serviciu.
Pe vremuri, mai erau nu știu cîte știri despre tîrgurile de carte. Și cîteva interviuri zgîrcite cu scriitori. Adio! Nu se mai lansează carți decât eventual în tăcere, nu se mai anunță romane, ca să nu mai vorbesc de lansări de volume de poezie. Lumea este dominată de politicieni, de actori și de sportivi (tenismeni, fotbaliști și baschetbaliști), producția scriitorului ajungînd undeva la coada ierarhiei de consum cultural. Nu același lucru se întîmplă în Franța, în Italia sau în Anglia. Acolo, vocea scritorului se aude iar producțiile importante declanșează dezbateri publice și devin evenimente. În România, tăcere mormîntală! Parcă ne-ar fi rușine de cărți și de concerte clasice, de soliști și de dirijori, de pictori și graficieni! Ce mișcare culturală poate captiva atenția publicului cînd domeniul este condus de o bună bucată de vreme de niște ciumeți inexistenți în domeniu. Nulități cu funcții!
Cu ani în urmă, chiar și pe vremea lui Ceaușescu, Ministerul Culturii era condus de oameni mai cu habar, dacă nu măcar cu un strop de respect față de domeniu. Acum, ca și la învățămînt, anonimi de doi bani, nime-n drum de dragul puterii, plasați acolo pentru a controla numirile și distribuțiile de fonduri. Și PNL-ul și PSD-ul au trimis la conducerea acestor ministere tot soiul de Lemn-Tănase. Cum să lanseze proiecte, cum să atragă atenția, cum să potențeze o mișcare, cum să dea greutate unor eveniment cînd ei n-au depășit poveștile lui Ion Creangă? Dacă Ludovic Orban crede că la administrarea culturii române poate pune un țuțăr de nivel OTV sau de Antena Stars înseamnă că și el este tot un politician de teapa OTV-ului lui Dan Diaconescu sau al lui Dan Voiculescu.
Eugen Șerbănescu, sechestru pentru „Eu când vreau să fluier, fluier
Tristețea este cumplită! Eugen Serbănescu, cel pe vremea căruia s-au mai produs filme la CNC, este cercetat acum de DNA iar postul este ocupat de o propagandistă de la SNSPA, specializată mai mult pe mesaje sclifosite la Realitatea TV. Recompensă politică pentru slugăreală intelectuală!
Ce mare artist român a mai fost subiectul unui eveniment sau al unei „personale”? Ce tendințe și ce regizori se ridică în teatrul românesc?
Eugen Șerbănescu: Memoriu căre șefii Justiției
Care mai este viața teatrelor din provincie? Cum supraviețuiesc? Sunt calcate în picioare de „rafinamentul” cultural al analfabeților din județe? Ce se întîmplă la Opera Națională București? De cîțiva ani, de la plecarea Alinei Cojocaru și a lui Johan Cobborg, Opera Națională București a rămas de izbeliște, controlată de un trimis politic aerian în domeniu și cu mare poftă de sforărit. Ce se întîmplă acolo ține de un Bizanț în apogeul decăderii și de mahalaua Bucureștilor, nu de prima scenă lirică a României.
Sarabanda deciziilor proaste la Opera Națională București
Publicăm un material despre situația tensionată de la Opera Națională București. Îndărătul scandalului se află o mulțime de ilegalități și de orgolii neartistice. Pentru Ludovic Orban, precizăm că Opera Națională București este o clădire pe cheiul Dîmboviței, în care se joacă spectacole clasice interpretate de artiști lirici. Tot acolo se desfășoară spectacole de balet și ființează un cor și o orchestră. Opera Națională nu aduce voturi și nici clienți, nu gîdilă la tălpi și nu poate fi închisă. Pe deasupra, Opera Națională, împreună cu Teatrul Național și cu Ateneul Român, alcătuiesc floarea scenei românști și vor rămîne la fel și după dispariția lui Ludovic Orban din politică. Dacă premierul nu ascultă decît manele și mandoline, nu înseamnă că nu este obligat să se aplece asupra dramei unei instituții de cultură, ignorată și de partidul său și de PSD.
Și unii și alții au trimis acolo numai netoți și consecințele sunt dezastruoase. Vom încerca să găzduim, pe larg, problemele Operei în Cotidianul, în speranța că, în acest fel, vom izbuti să declanșăm o preocupare și o energie care să schimbe starea generală a instituțiilor de cultură.
Cei care lucrează în alte instituții de cultură, atinse și ele de acest suflu nenorocit al decăderii (inculturii), ne pot scrie, dacă doresc, și le vom găzdui opiniile și relatările.