Vacanță nebună cu dureri de cap – editorial de Cornel Nistorescu

Nici vara în care Traian Băsescu a tras toate sforile, ca să nu pice la referendumul care în fapt l-a trîntit de nu s-a văzut, nu a fost atît de cumplită. A fost doar fierbinte. Dar nu urîtă! Atunci, toți compatrioții noștri și-au exersat spiritul democratic, în vreme ce americanii și-au arătat comportamentul totalitar, mai ales, în locurile în care au interese majore. Acum, Traian Băsescu se agită ca un semi-opozant, tropăind zi și noapte, pe la televiziuni, unde împrăștie tot soiul de păreri inteligente, cu unele judecăți corecte, dar tot cu un damf de mare ticălos politic. Îi ia foc turul pantalonilor că rămîne cu partidul de marginea șanțului. Iar el, spînzurat la Bruxelles, cu engleza lui portuară de bișnițar din comunism, nu mai depășește statutul de caricatură românească trimisă peste hotare să reprezinte componenta de circ a spiritului românesc.


A venit vara cea mare pentru elevi și studenți, divinul anotimp de totală libertate a tinereții. A venit vara vacanțelor pentru adulți, cu mașinile încărcate de bagaje inutile și a drumurilor lungi spre munte, spre mare, spre Grecia și spre Bulgaria.


Părea o vacanță în care am fi putut să ne redescoperim țara. Secătuiți la patriotism și cu ochii noștri de snobi rămași de pe vremea călătoriilor interzise dincolo de granițe, nu știm să ne bucurăm de dealurile subcarpatice, de satele de munte, de cabane și de Deltă. La mare, tot românul se înghesuie pentru că funcționează prejudecata că, dacă n-ai fost la mare, n-ai avut vacanță. Din nefericire, nici de data aceasta, cei care o conduc nu s-au știut să ne aprindă bucuria redescoperirii României. N-o au nici ei. Sunt pui de călători snobi și nu se pot bucura decît în locurile prin care exersează engleza lor sovieto-proletară. În țara asta, cum zic ei țării noastre, de parcă ar fi niște turiști străini cu cetățenie romaânească, totul le pute și totul îi plictisește pentru că nu-i ca în Europa sau ca în America. Și nu-i ca în Europa și ca în America, pentru simplul fapt că „în țara asta” nu le prea cere nimeni socoteală. Și, dacă se întîmplă, „se rezolvă”.


Mă amuză copios avalanșa de compatrioți („românii”,„dragi români” sau ”românii noștri”) la granița cu Grecia. Grecii, negustori de mare clasă și versați într-ale politicii, au făcut mare tapaj de redeschiderea granițelor și de intrarea liberă spre celebrele lor stațiuni turistice. Ai noștri s-au grăbit să rezerve, să cumpere sau să-și programeze vacanțe în nordul Greciei și în insule, crezînd că acolo nu le suflă nimeni în ciorbă, că nimeni nu-i controlează de măști și de distanță. Și, cînd năvala a luat proporții, grecii au ieșit din nepăsare și s-au pus pe chestionare și coduri, pe testări și pe carantine. Nici la deschiderea granițelor după căderea lui Ceaușescu n-au fost cozi de 10 kilometri la vama de la Promahonas. Și nici nu vor mai fi în următoarele decenii, decît dacă vacanțele în Grecia se vor acorda tuturor bugetarilor din România.


Numărul mare de contaminați în luna iulie ar trebui să ne îngrijoreze! Căldura verii se arată a fi mai „pandemică” decît vînturile de primăvară. Iar aerul de vacanță ne face pe toți mai nepăsători, mai rebeli și mai însetați de libertate. Gafele și fonfleurile guvernanților ne-au împins pe toți spre un comportament de elevi și studenți în cea mai nebună vacanță a vieții lor!