Despărțirea lui Dacian Cioloș de USR pare a fi un semn prost pentru ambele părți. Dacian Cioloș nu poate conduce decît în stil mini Napoleon, adică militărește, așa cum a văzut din copilărie și în tinerețe prin miliție, iar useriștii din primul val nu pot fără afaceri de anvergură. Mărunțișul nu este o soluție pentru ei. Dragoș Pâslaru, Cristian Ghinea și Dan Barna s-au dovedit a fi maeștri în găselnițe spectaculoase, pe sume mari. Cam același lucru pare a fi valabil și în cazul lui Cătălin Drulă. O cercetare amănunțită a veniturilor și a finanțărilor asociației Pro-Infrastructura și a alocărilor de contracte de mai tîrziu ar putea să ne lămurească în anumite privințe.
O nouă rundă în războiul intern din USR
La fel, povestea despre cotizația obligatorie de 10% luată din salariul fiecărui europarlamentar USR ține tot de o cercetare judiciară, dacă nu chiar penală. Nu asta este nelămurirea mea principală. Toate partidele încearcă să stoarcă bani de la membri prin tehnici mai mult sau mai puțin ortodoxe.
Întrebarea mea principală este simplă. Ce vor acești oameni?
Ce vrea Dacian Cioloș? Nu cumva aceeași putere pe care o vrea Dan Barna sau Cătălin Drulă? Ce vor Cristian Ghinea și Dragoș Pîslaru? Puterea lor s-ar traduce tot în bani iar banii, în actualul format, dau greutate politică. Ce altceva mai vor pentru țară? Dar nu de ochii lumii și pentru campania electorală, ci de fond, pe viață și pe moarte, pînă la sacrificiul suprem? Nu cred că au un răspuns care să nu-i facă să rîdă sau să înjure în sinea lor. Aș face pariu că ei consideră o asemenea perspectivă demodată. Au intrat EI în politică pentru un bine comun, nu pentru unul personal? Ar trebui ca, la o adică, ȘI ÎN CAZUL LOR să putem vorbi despre un ideal. Care este acesta, cum se exprimă el și cum îl slujesc? Mă tem că în mintea lor nu încape un asemenea vis. Idealul lor personal este inclus în descrierea de la început, adică în cîștigarea puterii politice și în mărimea contului rezultat în final. În țara noastră, puterea politică presupune convertirea finală în venituri. Idealul este desuet și departe de modul actual de a fi al tînărului poltician. Cine se dedică unui ideal și-a ratat cariera politică. Cine iese condamnat la niște ani de pușcărie dintr-o funcție, dar bogat,pi și-a rezolvat familia pe două generații. Cine își imaginează că adunătura de personaje (încă departe de a fi personalități) are în spate un mare proiect de schimbarea societății românești se înșeală. Credința lor nu depășește noțiunea de putere. Iar puterea, pe cea de bani.
Trosneala de la vârful USR. Începutul
Un alegător cu spirit critic ar trebui să citească toată producția intelectuală și programatică a acestei grupări (cu un comportament divers, chiar contradictoriu, de adunătură!) pentru a vedea dacă rezultă un proiect de țară sau nu. Urme mărunte, dar nici vorbă de un ideal pentru țară! După mintea celor care s-au înrolat în USR, puterea politică înseamnă răsturnarea adversarilor, instalarea grupării pe funcții și aplicarea măsurilor gîndite de fiecare în parte, după cum îl duce capul. Povestea cu trenurile cu hidrogen invocate de Cătălin Drulă în scurta sa carieră de ministru al Transporturilor sună ca o glumă veselă într-o țară tristă. Cam la fel sună și proiectele celorlalți. Dan Barna a vrut să-i învețe pe cei cu dizabilități cum să facă afaceri. Și a făcut bani pe seama lor (chestiune psihosomatică!). Dragoș Pîslaru s-a îmbogățit din afacerile cu dușamnii politicii de moarte ai partidului său. Asta spune tot despre om și caracter.
România Curată: Ghinea ia bani de la Parlamentul European pe un model curat penal
Sună ciudat, dar proiectul de țară al celor care s-au strîns sub umbrela USR nu este decît o sumă de păreri și dorințe ale celor tineri care lucrează prin multinaționale. Salarii bune, o spoială de lege și corectitudine, vacanțe și distracții. Și gata, să ne trăim viața! Ce-i aia istorie? Ce-i aia tradiție și țară? Globalizare a dus la o reproducere pînă la copiere a utilizatorilor de programe. Idealul lor pare a fi renunțarea la identitate și trecerea oamenilor sub diverse parole. Proletariatul digital este universal în cazul dorințelor, ambițiilor, comportamentelor orientate spre satisfacții și, la fel, în cazul aspirațiilor. Exact ca programele! Cam aici se opresc și aspirațiile acestui tip socio-cultural. România și Limba Româna, istoria și tradițiile nu contează decît în măsura în care lasă loc modelelor progresiste, curentelor internaționale și unui sprijin feroce pentru libertățile LGBT.
Circulă părerea că și USR și Plus au fost partide de intelligence. Nu-i exclus! Prea s-au adunat sub umbrela lor tot soiul de beizadele și rămurele ale fostei nomenclaturi. Ciudat mi se pare doar faptul că useriștii au devenit cei mai agresivi adversari ai noilor preocupări de militarizare a societății, de ocupare prin servicii secrete a drepturilor și libertăților, a instituțiilor și a afacerilor. Tocmai ei, beneficiarii unor asemenea atitudini! Care să fie explicația? Li s-a suit deja puterea la cap și visează un soi de format politico-economic în care ei să domine totul? Sau incultura și egoismul, absența patriotismului și asumarea la grămadă a aberațiilor de import produc cetățeni fără valoare civică și mai mici sau mai mari monștri politici?
Afacerea Ghinea pe seama României
Preluat: https://www.cotidianul.ro/usr-la-sfirsitul-idealului/