Săptămîna resentimentelor și intereselor


Cumplit subiect mai este acest Pogrom de la Iași! Ca și tot Holocaustul. Nu pentru că majoritatea lucrurilor n-ar fi clare, ci pentru că unii n-au învățat nimic sau refuză să accepte, iar alții înțeleg, dar folosesc tragedia după cum îi duce mintea.Şi după interese.

Din păcate, tragedia Holocaustului a devenit și subiect de grosolan amestec și calcul politic. După cum, de o bună bucată de vreme, în loc să ne întoarcem la documente și la rezultatul muncii unor istorici (Ion Calafeteanu) și să avem parte de alte cercetări complexe și de documente lămuritoare în privința tragediei de la Iasi, asistăm la o ploaie de evenimente comemorative, dedicate tragediei din 28-30 iunie 1941. Ca să dimensioneze comemorarea, unii ambasadori de țări europene au citit aceeași declarație în mai multe locuri. Totul parea a fi îngroșat cu intenție!

De cînd Klaus Iohannis a fost ales președinte al României, țara noastră a devenit extrem de preocupată de antisemitism. Vizibil, insistent, accentuat! Klaus Iohannis și l-a trecut pe agendă aproape deasupra programului ”România educată”. Mai pe scurt, antisemitismul a devenit o problemă politică de prim ordin a președintelui Iohannis despre care, ca primar, n-a zis mare lucru. Institutul Elie Wisel, condus de Alexandru Florian continua şi el o campanie de promovare a teoriei că ”în România există un antisemitism potenţial, care se manifestă în special la nivelul comunicării, al mesajelor din ură şi că există un segment din populaţie care îmbrăţişează un asemenea mesaj” ….”nimeni nu poate să garanteze că antisemitismul din România nu poate să devină manifest” (Al. Florian).

În ce măsură sublinierea lui Klaus Iohannis și insistența cu care Alexandru Florian abordează cu picioarele cazurile din cultura română vor genera înțelegerea pericolului antisemit este greu de spus. Nu ar fi de mirare ca în felul în care ei tratează subiectul, pe lîngă consecințele financiare (probabil că acestea sunt scopul), să avem de-a face cu diverse răbufniri stupide pe cine știe unde. Dar antisemitism care să impună un asemenea program, o asemenea insistentă acuzație la adresa populație și a comportamentului său nu există în România.

Pot să strige ei că arde, că trebuie să plătim miliarde, să devină Alexandru Muraru ideologul unic al României, populația tot nu va fi una antisemită.

A pune Pogromul de la Iași, petrecut sub dominația militară germană, numai pe seama națiunii romane este similar cu a pune trenurile morții plecate din Transilvania ocupată de regimul horthyst tot pe seama României. Ceea ce unele capete înfierbîntate au și încercat!

Operațiuni de curățenie culturală sunt purtate cu picioarele de Alexandru Florian, iar Klaus Iohannis, în vizitele sale în Israel, s-a arătat a fi politicianul european cu cele mai ferme combateri ale antisemitismului. Așa, din senin! La un moment dat, el chiar a promis înființarea la București a unui Institut internațional pentru Europa de Est care să se ocupe de combaterea antisemitismului. Au început și demersuri insistente pentru ocuparea Palatului Dacia, clădire monumentală destinată Pinacotecii București pentru redestinarea ei ca muzeu al antisemitismului. Pînă la urmă, planul a eșuat. Acum se duc bătălii pentru amplasarea acestui muzeu de cealaltă parte a Pieței Victoriei, vis a vis de sediul Guvernului. Nici asta nu merge!

Ilogice și perplexante n-au fost doar răbufnirile lui Klaus Iohannis, cînd a numit PSD în limbajul fuhrer-ului, folosind aceeași expresie ”ciuma roșie”. Sau cînd aceeași partidă politică a acuzat-o pe Viorica Dăncilă că s-a întîlnit cu ”niște evrei” și nu știu ce afaceri a aranjat. Mai mult, pentru vizita și dialogul Viorică Dăncilă cu premierul și cu miniștri guvernului Netanyahu, Viorica Dăncilă a avut parte de o plîngere penală din partea lui Ludovic Orban. Este ca Dracu! Marii noștri antisemiți au dat și cele mai stupide semne de antisemitism!

Au răbufnit resentimentele românilor? S-a relansat antisemitismul în România ca fenomen? De unde și pînă unde? Pe vremea președinților Iliescu, Constantinescu și Băsescu, în ciuda unor accente, fenomenul antisemitismului nu părea să mai ridice probleme serioase. Sau am intrat într-o perioadă în care din interese politice antisemitismul a fost relansat cu scopuri de altă natură? De bani și de putere!

Ei bine, la cîțiva ani după ce Klaus Iohannis a recuperat pentru FDGR Sibiu bunurile organizației fasciste Deutsche Folksgruppe, fără ca primarul Klaus Iohannis să se opună întru apărarea intereselor orașului, imediat după această sentință legală, dar discutabilă (ea a consfințit FDGR ca fiind succesorul Grupului Etnic German!!!!) putem vedea un Klaus Iohannis mare acuzator de antisemitism în Romania.

Mai zilele trecute, putem vedea chiar un Klaus Iohannis campion al antisemitismului.


Cu ocazia comemorării a 80 de ani de la Pogromul de la Iași, președintele Klaus Iohannis a transformat o tragedie petrecută în capitala Moldovei sub ocupație germană în ”drama națiunii noastre”.

Evident, se referă la națiunea română, nu la cea germană. Cu alte cuvinte, Pogromul de la Iași, petrecut sub ocupație germană, este o dramă a națiunii noastre. Nu a Germaniei și a României”, ci numai a României.

„Pogromul de la Iaşi nu reprezintă doar tragedia evreilor ieşeni, ce a urmat celei a evreilor ucişi în perioada rebeliunii legionare la începutul aceluiaşi an, ci este drama şi responsabilitatea cu care se confruntă, de atunci, naţiunea noastră”.(Klaus Iohannis, în mesajul transmis cu ocazia comemorării Pogromului, 29.06.2021).

Nu vreau să spun că Pogromul de la Iași nu a fost o tragedie. Nici că români zăltați nu vor fi fost implicați în crime și nenorociri. Nici că tragicul eveniment nu ar fi trebuit comemorat. Dar o sesiune solemnă a Camerelor reunite ale Parlamentului, un mesaj al președintelui României și o sesiune de comunicări, plus alte expoziții și comunicări pe la Iași trădează mai degrabă un fel de plan. Se derulează o campanie de împingere a Pogromului de la Iași numai pe spatele României. Probabil, ca o pregătire a unor despăgubiri pe care țara noastră să le plătească. Nu de către Grupul Etnic German, nu de cei care au preluat bunurile confiscate de fasciști și mai apoi făcute cadou pentru calitatea de succesori să plăteacă.


Nu, eventual să pătească statul roman!

Tare mă tem că zelul antisemit al președintelui României, dublat de ignorarea programatică a ocupației germane în zilele tragediei de la Iași, vine și de la faptul că bunurile unei organizații fasciste (Grupul Etnic German) au ajuns la FDGR. Şi ca victimele Pogromului de la Iași să nu se uite la președintele României, statul român și națiunea noastră sunt împinse de președinte la bătaie! Într-o răspundere pentru o mare nenorocire!

Este încurajator să văd progresul autentic înregistrat de poporul și guvernul român în abordarea evenimentelor tragice ale Holocaustului. Cu toate acestea, există încă o nevoie urgentă ca noi toți să înțelegem trecutul și să continuăm lupta împotriva forțelor urii și antisemitismului.(Hans Klemm 10.oct.2019)

„România a făcut un pas important săptămâna aceasta prin promulgarea de către președintele Iohannis a legii privind înființarea Muzeului Istoriei Evreilor și al Holocaustului. Acest eveniment important este rezultatul anilor de muncă neobosită a Institutului Elie Wiesel, a deputatului Vexler, a comunității evreiești și a tuturor susținătorilor lor. Acest muzeu va fi un simbol al dezvoltării continue a României ca națiune și societate democratică, un simbol de care toți cetățenii români pot fi mândri.

Din păcate, în ciuda acestei realizări istorice, retorica antisemită și anti-Roma continuă să fie prezentă în discursul public iar comemorarea unor figuri istorice antisemite și fasciste încă are loc în orașele și satele României. Mai multe strazi ale unor orașe poartă numele dictatorului Ion Antonescu, iar diferite busturi și imagini aduc omagiu unor persoane care poartă responsabilitatea pentru crimele comise în timpul Holocaustului.

Comemorarea acelor evenimente din iunie 1941 reprezintă, pentru întreaga societate de astăzi, pentru comunitatea de la Iaşi şi pentru România un moment deosebit de important din perspectiva recunoaşterii şi asumării trecutului, precum şi o reflectare autentică a felului în care autorităţile de astăzi contribuie la cultivarea memoriei naţionale. Parlamentul României face astfel un pas deosebit de important, onorabil şi impozant, un mesaj puternic către întreaga naţiune, către cetăţeni şi instituţii, către partenerii internaţionali. Forul suprem al democraţiei din România onorează în acest fel principiul european de astăzi „nu există reconciliere fără rememorare”, iar prin această sesiune solemnă ambele camere ale Parlamentului onorează memoria victimelor, condamnă criminalii şi contribuie la punerea bazelor unei reconcilieri clădite pe adevăr şi rememorare”, sublinia Alexandru Muraru.

El arată că evenimentele de acum 80 de ani au transformat Iașul dintr-un centru „al culturii și civilizației evreiești” într-un centru „al antisemitismului și apoi al morții, degradării umane și groazei”.

Mesajul integral transmis de Klaus Iohannis cu ocazia comemorării a 80 de ani de la Pogromul de la Iași:

„Marcăm, în aceste zile, opt decenii de la una dintre cele mai sângeroase pagini din istoria României. Ura nedisimulată, violența atroce, disprețul absolut față de demnitatea umană au fost doar o parte din instrumentarul utilizat de autoritățile vremii pentru a pune în practică un plan abominabil – curățarea orașului de evrei. Peste 13.000 de suflete nevinovate au sfârșit în chinuri groaznice, după ce autoritățile, al căror rol ar fi trebuit să fie unul de protecție, s-au transformat în călăi. Cu o cruzime de nedescris, evreii ieșeni au fost smulși cu forța din case, despărțiți de cei dragi, loviți cu sălbăticie și aruncați apoi în trenurile morții sau uciși de gloanțele mitralierelor. Reprezentanți ai Poliției, Armatei, Serviciilor de informații au năvălit asupra membrilor comunității evreiești, i-au jefuit, torturat, umilit și ucis, răspunzând, astfel, ordinelor unui regim criminal.

Pogromul de la Iași nu reprezintă doar tragedia evreilor ieșeni, ce a urmat celei a evreilor ucişi în perioada rebeliunii legionare la începutul aceluiaşi an, ci este drama şi responsabilitatea cu care se confruntă, de atunci, naţiunea noastră. Atunci când instituțiile statului nu doar că eșuează lamentabil în îndeplinirea obligațiilor firești față de propriii cetățeni, dar îi discriminează, persecută și îi ucid fără milă, se va fi instalat domnia răului absolut și a arbitrariului.


Retorica antisemită și crudele sale consecințe au lovit Iașiul, un oraș care a fost un centru important al vieții evreiești, în 1930, populația evreiască reprezentând aproximativ 30% din populația totală a orașului. Din leagăn al vieţii, al culturii și civilizației evreiești, Iașiul s-a transformat, într-un scurt timp, în centru al antisemitismului și apoi al morții, degradării umane și groazei.

Amintirea suferințelor din acele zile și comemorarea victimelor constituie principala reparație morală pe care generația actuală și cele viitoare au obligația să o urmeze. Dacă acest lucru se va întâmpla, avem garanția asumării faptelor așa cum s-au întâmplat și a respectării drepturilor și libertăților fundamentale. În acest demers de aducere-aminte, să evocăm și numele acelor oameni care au dat dovadă de curaj și altruism în încercarea de a-i salva pe semenii lor aruncați în ghearele infernului.


Vorbind despre ororile petrecute atunci, despre faptul că Pogromul de la Iași a fost precedat de numeroase acțiuni antisemite, subliniem, o dată în plus, că sănătatea unei societăți este indisolubil legată de asumarea onestă a trecutului traumatic, de modul în care se raportează la valorile democratice, la toleranță și de respectul față de demnitatea umană.

De multe ori, amintirile au casa lor. Am reiterat, în numeroase ocazii, importanța prezervării spațiilor memoriale destinate Pogromului. Salut inaugurarea, în curtea fostei Chesturi, acel loc al crimei și al disoluției umanității, a Muzeului Memorial dedicat victimelor Pogromului de la Iași. Este un proiect a cărui edificare a necesitat un timp mai îndelungat, însă îmi manifest convingerea că va juca un rol proeminent în viața culturală și comunitară. Acest muzeu nu reprezintă doar un pios omagiu adus memoriei victimelor Pogromului de la Iași, o dovadă că lecția trecutului a fost asumată în mod autentic, ci și un spațiu al valorilor europene, care va vorbi generațiilor următoare despre importanța libertății, a toleranței, a respectului față de celălalt.

Oricâte eforturi vom face și oricât de hotărâţi vom fi, se vor găsi mereu minți şi suflete întunecate, care vor banaliza crima, vor trivializa victimele și îi vor apăra pe criminali. Observăm cum, în ultima perioadă, negaționismul, discursul instigator la ură, încercările de distorsionare a istoriei, populismul și antisemitismul devin tot mai prezente în spațiul public, iar acolo unde găsesc terenul fertil al ignoranței, prind rădăcini periculoase.

Avem obligația de a ne apăra valorile, principiile democratice, statul de drept, iar educația trebuie să rămână în epicentrul acestei lupte continue de contracarare a acestor curente toxice. Proiectul „România Educată” își propune să creeze un sistem educațional incluziv, adaptat realității, nevoilor prezente și viitoare. Bazele unui comportament responsabil, de valorizare a adevărului, a legii și a drepturilor omului se pun la vârste fragede și se solidifică pe parcurs.


Educația despre Holocaust trebuie să ocupe un rol important în sistemul de învățământ. Școlile, universitățile trebuie încurajate în direcția promovării unor astfel de programe educaționale, astfel încât copiii și tinerii să fie parte a procesului de consolidare a unei societăți tolerante.


Dragi români,


Înclinându-ne frunţile în memoria celor ucişi, arătând urmaşilor lor compasiunea şi solidaritatea noastră, să avem mereu în minte lecțiile istoriei și să apărăm principiile și valorile democratice! Fără ele, nu avem viitor!


Fie ca amintirea victimelor să rămână veșnic în inimile noastre!”

credit foto Institutul Elie Wiesel

Preluat: https://www.cotidianul.ro/saptamina-resentimentelor-si-intereselor/

Lasă un răspuns