Protestele șoferilor din „vremurile grele”

Sunt convins că politicienii români, de la un parlamentar anonim pînă la Ciucă și Iohannis, nu-și vor fi imaginat cît de tare va enerva oferta lor cu 50 de bani la litrul de benzină și motorină. Tonul cu care președintele a încercat să facă măsura utilă în loc să liniștească a enervat și mai tare. „Pînă la urmă nu-i dai”, de parcă datul sau primitul a 50 de bani la litrul de combustibil ar însemna o soluție. Nu-i decît o frecție propagandistică prezentată prost, un fel de „Fă-te că ai o soluție, fă-te că muncești pentru popor!“

Acești domni duși de soartă și de voturile noastre în poziția de decidenți nu înțeleg dimensiunea și sensul faptelor lor. Și cînd fac bine explică prost! Și cînd cîrpesc o fac în așa fel încît stîrnesc iritarea, chiar și mînia populației. Ceaușescu a rămas în istorie cu oferta sa de o sută de lei. Era doar o încercare disperată de a pune un plasture pe rănile adînci ale poporului român. N-a ținut. A fost ca o afișare a goliciunii. Parcă ar fi sărit siguranța mulțimii. Așa și cu cei 50 de bani pentru litrul de benzină sau de motorină! A fost perceput ca o aroganță, ca o neputință, ca o idee scoasă dintr-un dovleac, nu dintr-o minte de economist. Măsura guvernanților arată ca un plasture menit a astupa înjurăturile și nemulțumirile care curg și care nu mai pot fi oprite cu fisa de cărucior.

Șoferii și neșoferii nu sunt proști ca să poată fi duși cu metoda „suta de lei” la salariu. Nu după 50 de bani sunt disperați locuitorii României (nu românii pentru că prețul combustibilului este la fel și pentru străinii care muncesc în țara noastră). N-ar fi fost încîntați nici dacă ar fi primit un un leu sau doi. Dacă prețul ar fi fost singurul inconvenient pe lîngă un guvern și o președinție care funcționează impecabil, compatrioții noștri ar fi fost poate disponibili să plătească benzina Guvernului și a Președinției. Nu sunt, și cu un așa tip de gîndire, cu așa soluții nu pot fi. Nici 50 de bani și nici un leu n-ar fi schimbat lucrurile. Nemulțumirea și dezamăgirea oamenilor este mult peste o sumă sau alta de bani.

Guvernarea improvizată, aroganța și prostia au deranjat mai mult decît „facilitatea” oferită la carburanți. Felul în care ministrul Energiei încearcă să justifice, să scoată ochii, să se prefacă îngrijorat, dar să pară și nevinovat cînd populația îl privește doar ca pe un agent comercial al unora, nu ca pe un ministru român, ei bine felul acestui nimeni la energie poate scutura populația ca un curent de mii de volți. Dacă președintele trage pătura peste guvernul Ciucă gîdilat mereu cu propoziții în genul celor de mai jos, atunci în loc de solidaritate socială avem proteste. Și s-ar putea să avem unele și mai puternice.

”Trăim vremuri grele, situația nu se va ameliora peste noapte și cred că abordarea Guvernului, care este una foarte sobră, serioasă și bazată pe calcule concrete pe buget, este una care va avea susținerea mea și asta am spus-o și până acuma”, a zis Klaus Iohannis.

Putem zice că într-adevăr trăim vremuri grele cu un președinte atît de departe de necazurile populației și de soluțiile obligatorii și cu un premier care o fi el erou de front, dar este o nulă în materie de politică și gestiuni economice.

Din păcate, nu ne paște o perioadă mai roză nici cu Marcel Ciolacu!

Schimbarea nu se va ameliora peste noapte, nici cînd vom scăpa de ei pentru că răul a ajuns la rădăcina lucrurilor, iar abordarea guvernului este una superficială, de suprafață. Încearcă doar să însăileze calcule contabile care să mai îndulcească degradarea și să amîne o parte din consecințele grave, acumulate în timp.

Protestul declanșat de prețul carburanților duce undeva spre subsolurile întunecate ale guvernării actuale, dar și la umezeala și cadavrele economice din pivnițele guvernărilor precedente.