Muzeul Doinei Levintza, în pericol – editorial de Cornel Nistorescu

Intrare – foto Mihaela Marin

La intersecția Bulevardului Ion Mihalache cu strada Turda, într-un fost spațiu pentru expoziții și materiale artistice, se află o bijuterie culturală, unică în România și în partea noastră de Europă. Este vorba despre Galeria de costume pentru teatru Doina Levintza, creație a Fundației ce poartă numele celebrei creatoare de modă. Intrarea în acest spațiu amenajat ingenios și cu gust este un adevărat șoc.

Din agitația fostului Bulevard 1 Mai, ocupat de bucureștenii care aleargă după tramvaie și autobuze sau se agită după cumpărături, treci într-un univers special, un spațiu de culoare și grație care te acaparează imediat și te mută într-un alt univers. Este vorba despre costume și obiecte de decor din montajul unor piese care au făcut gloria teatrului românesc. O rochie de dantelă a Ioanei Bulcă dintr-o piesă de mare succes, „Restul e tăcere” de Nae Caranfil, costume din Richard al II-lea, și Richard al III-lea, montate de Mihai Măniuțiu la Teatrul Odeon, Epopeea lui Ghilgameș, de Dragoș Galgoțiu și multe altele de la Teatrul Național IL Caragiale, de la Teatrul Maghiar din Cluj sau de la Teatrul Odeon. Costumele alcătuiesc la rîndul lor un fel de univers autonom. Parcă ai intra în lumea iluziilor create de arta teatrului, parcă ai călători în lumea subiectelor din piesele montate și parcă ai ajunge să pătrunzi în sentimentele actorilor și în viziunea Doinei Levintza, creatoarea acestor costume. Pe o suprafață care aglomerează exponatele și nu-ți lasă loc și timp de respiro se reunesc (de parcă și-ar da mîna, într-o horă de iluzii) rochii de epocă, dantele vechi, pălării și poșete, peruci și măști, evantaie și alte accesorii, pantofi de scenă, umbrele și costume care reconsituie cu subtilitate epoci și lumi. Există în Muzeul Doinei Levintza, acum asaltat de tot felul de rețele de magazine și de buticari, tratat cu dispreț de autoritățile culturale, tot felul de obiecte unice, creație pură care, nu pot fi concurate de nimic altceva. Aceste costume sunt chiar marca acestei mari personalități a teatrului și modei românești, pe care acum mulți vor să o marginalizeze prin ocuparea acestui spațiu.




Pentru cei care sunt capabili ca într-un muzeu sau într-o expoziție de artă să facă un salt în lumea frumosului, micul muzeu de la intersecția Bulevardului Ion Mihalache cu strada Turda este un refugiu estetic, o poartă prin care bucureșteanul poate trece din doi-trei pași din agitata sa viață cotidiană în facinanta lume de iluzii și întrebări, de amăgiri și trăiri artistice.

La Mulți Ani: Clasica Doina Levintza

Zilele trecute, am auzit vestea că Ministerul Culturii va achiziționa lucrări de artă contemporană în valoare de 2 milioane de euro. Un lucru extraordinar într-o țară falată, cu bugetul pe sponci. Achizițiile acestea vin ca un pansament pe rănile multor artiști contemporani. În același timp, suma și procedeul nu țin loc de viață culturală! Expozițiile anuale sunt rare sau nu mai există, premiile naționale pentru artă au parte de o discreție inexplicabilă, iar piața de artă este căzută. Degeaba se laudă europarlamentarii români cu rolul lor la adoptarea unei moțiuni europene în ce privește salvarea situației de criză din cultură. Banii pot juca rolul buteliei de oxigen pentru un naufragiat. Dar nu pot ține locul unei gîndiri culturale, a unui fenomen.

„Salut adoptarea de către plenul Parlamentului European a rezoluției privind sprijinul de care sectorul creativ și cultural are mare nevoie în aceste momente. Am susținut activ această rezoluție și încă din luna iulie am solicitat Comisiei Europene și reprezentanților statelor membre alocarea a 2% din Planul european de relansare pentru salvarea acestui sector puternic afectat de criza coronavirus.  (Victor Negrescu despre rezoluția Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European).

Parlamentul European încearcă un sprijin pentru viața culturală, în vreme ce, la București expozițiile se răresc, viața culturală are accente de decădere, iar muzeele care sunt menținute prin eforturi proprii sunt vânate de samsarii de spațiu și de rețelele de magazine multinaționale.

Preluat: https://www.cotidianul.ro/muzeul-doinei-levintza-in-pericol/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: