Lipsa de subiecte și sărăcia profesională produc, uneori, valuri dintre cele mai hidoase. Ai zice că spiritul proletar al anilor 1950 se revarsă peste noi și cere reacție de protest, indignare etc. Unul dintre evenimentele cele mai mediatizate în ultima vreme a venit de la o petrecere aventuroasă a doi tineri veniți cu avionul din Elveția să petreacă seara la o discotecă din România. La respectiva petrecere au fost „sparte” zeci de sticle de șampanie, unele mai scumpe decît altele și cele mai multe în format magnum sau peste. Înțeleg reacția site-urilor mondene și a publicațiilor bulevardiere. Snobismul este internațional. Cu ce se poate lăuda un tînăr care n-a terminat nici măcar o universitate. Cu băutura și cu malina primită de la tac-su! În toate discotecile lumii, asemenea ”regaluri” de snobism dau culoare și se agață pe biografia, și așa săracă, a fluturilor de noapte.
La noi, știrea cu șampania a ocupat toată presa de luni și televiziunile de știri și ziarele și radiourile. Și toată lumea s-a considerat obligată să o înfiereze proletar. Nu să o ignore și, eventual, să o disprețuiască, ci să o condamne. Exact ca în cazul cireșelor cu 250 de lei în timp de iarnă sau ca în cazul magazinelor în care se mai găsesc și costume de peste 1.000 de euro.
O televiziune de știri, decăzută în propriile ifose, a găsit de cuviință să ceară și părerea unui președinte al unei asociații de pensionari. Ce să spună bietul om? Cu cît va crește pensia membrilor în vreme ce unele odrasle sparg asemenea sume în discoteci? Întrebarea naivă și revolta proletară a producătorului și a fătucii de la microfon semănau cu o comparație între banii unui zidar și ai unui patron de bancă din Elveția, între găină și F 16, între tenișii de la Pionerul și pantofii din piele de crocodil.
Cînd un prost începe să judece lumea din jurul său, te trezești cu păreri care sună ca tunetul în miez de vară. Ai zice că norii se descarcă de electricitate și trăsnete pitorești izbucnesc din scăfîrlia lui revoltată. Spectacolul este biologic și social și are efecte nenumărate, inclusiv, politice. Discursul acesta primitiv a născut și un sistem care se chinuie să aniverseze un secol și ni l-a dat pe Lenin și pe adepții săi.
Mai trist este atunci cînd toate acuzațiile acestea împotriva exceselor și a dezmățului vin de la oameni care visează același lucru și se dau în stambă de îndată ce se trage cortina și se sting luminile reflectoarelor.
Post scriptum:
Adina Vălean, comisar european pentru Transporturi, s-a grăbit să își etaleze părerile de responsabil în domeniu cu un text care ne arată doar un singur lucru. Că a ajuns comisar european dintr-o regretabilă eroare de carambol politic.
„Veşti minunate pentru toată lumea, în special pentru familiile şi prietenii oamenilor de la bord”.
Preluat: https://www.cotidianul.ro/moralistii-si-spiritul-proletar/