Felul în care proiectul de lege întocmit de Guvern a trecut prin Camera Deputaților ar trebui să ne sperie. Marcel Ciolacu, președintele interimar și autoritar (în PSD), s-a dus la o întîlnire cu Raed Arafat. În urma explicațiilor gen „prestație TV ” ale acestui specialist în descarcerări, a hotărît să pună umărul la adoptarea accelerată a legii privind combaterea epidemiilor, inclusiv pandemia de coronavirus.
În primul rînd, Marcel Ciolacu, în loc să consulte partidul și societatea civilă, s-a consultat cu un comandant de operațiune speriată, cu un specialist în organizarea operațiunilor de intervenție la accidente și alte situații de urgență (multe dintre ele ratate!) și care, peste noapte, a ajuns să se creadă și Freud în psihologia mulțimilor și specialist în psihologia românilor și doctor în importuri și comunicator de serviciu al stărilor de urgență.
În fapt, Raed Arafat, părintele SMURD, a luat un avînt care ține mai degrabă de un dezechilibru caracterial decît de specializare și pricepere. Din păcate, pe măsură ce se afundă în tot felul de probleme, Raed Arafat începe să se califice doar ca un mare expert în nimic.
Ei bine, tocmai el l-a convins și lămurit pe președintele de mămăligă al PSD că proiectul de lege este bun pentru că permite măsuri importante, iar acestea ajută la astîmpărarea pandemiei. Și astfel, în urma acestei întîlniri istorice între doi care nu pricep nimic, dar sunt îmbătați de gustul puterii, s-a născut o înțelegere.
Cu legea Lui Raed Arafat, susținută de incapacitatea lui Ciolacu de a o înțelege, s-a născut un proiect de lege care a trecut ca vîntul prin Camera Deputaților. Și era cît p-aci să treacă și de Senat.
N-a trecut și s-a amînat. Slavă Domnului! Această amînare menită a aduce clarificări la diferite puncte și prevederi tembele i-a prilejuit lui Ludovic Orban tirade de mare rățoială. Cum își permit PSD-iștii să întîrzie o asemenea lege? Într-un asemenea moment hotărîtor, în care nu știe ce să facă, Parlamentul nu-i dă o mînă de ajutor? Nemernic și acest Ludovic Orban! Și el vede numai putere. Ca și Iohannis, ca și Ciolacu, ca și Arafat, ca și Dragnea!
Orice argument și orice situație trebuie exploatate politic. Omul acesta cu voce de tablă și creier de lemn este insensibil la orice mesaj din societate. Că pricepe ceva de la colegii de partid sau de la telefonistele de la Cotroceni, nu mă interesează. Pe cît de sărac cu duhul este, unii încearcă să-l ajute. Enervant este că el nu aude din România numai vocea populației care îl gîdilă și nu-l înjură. Pentru ceilalți, are cîte un picior în loc de ureche.
Ludovic Orban este o mare problemă a PNL-ului și a lui Klaus Iohannis, după cum Marcel Ciolacu este o la fel de mare problemă a PSD-ului. Între un PSD corupt, cum a fost perceput pe vremea lui Liviu Dragnea, și un PSD de oameni proști și fricoși, învîrtiți pe degete și păpușați de la Cotroceni și de la Serviciul Roman de Informații, eu nu văd nici o diferență. Doar că PSD-ul condus de proști și mămăligi este mai ineficient decît PSD-ul cu poftă de bani!
PSD, într-o fundatură
Dacă Marcel Ciolacu nu știe să facă opoziție și crede că „mergînd pe burtă” își păstrează și poziția, și influența în PSD și legăturile cu Cotroceniul și cu SRI-ul se înșeală. Nu este el marele jucător al politicii românești.
Mai degrabă, într-un moment în care era nevoie (și este loc de Opoziție!), el joacă doar rolul unui Încurcă lume, molîu, pofticios ca un călugăr perfid și cu o voce de pîslă prăfuită. Este primul președinte de mămăligă cățărat în fruntea unui partid politic parlamentar de o asemenea anvergură.
PSD-ul se bîlbîie la răscruce. Iar Marcel Ciolacu ar merge în toate direcțiile în care ar putea rămîne în frunte.