Lui Iohannis îi „pute” comemorarea Tratatului de la Trianon?

Greu de înțeles faptul că România a ratat comemorarea a două momente simbolice, legate de istoria sa. Este vorba despre Centenarul Marii Unirii, minimalizat prin tot felul de evenimente stupide (e drept, unele organizate sub directa îndrumare și gestionare de cheltuieli a Guvernului PSD-ALDE), și comemorarea semnării Tratatului de la Trianon. Și la Centenarul Marii Uniri, rolul și prestația președintelui Klaus Iohannis au fost șterse. Ca în tot mandatul, sibianul a fost inodor și incolor. S-a făcut că aniversează, dar, în toate prestațiile sale a fost s-a purtat ca unul care mimează.

Guvernul PSD-ALDE a cheltuit o groază de bani și a trîmbițat un calendar încropit, fără a izbuti ceva pe măsura importanței evenimentului. Despre semnarea Tratatului de la Trianon, ungurii au lansat mai multe mesaje cu rol de strîmbe, conturînd ziua de 4 iunie drept o zi Tragică în istoria Ungariei. Nu scrie nicăieri în Constituția vecinilor noștri că anularea prevederilor acestui Tratat (deși El a stabilit existența și independenta Ungariei) este un ideal politic maghiar pentru secolele următoare. Dar este! Și ungurii urmăresc cu consecvență modificarea sa, încercînd să minimalizeze importanța și legalitatea Tratatului pentru existența României moderne.


„Tratatul de la Trianon este complementar Actelor Marii Uniri din 1918”,  spune foarte frumos profesorul Vasile Pușcaș.

VASILE PUȘCAȘ: „În 1920, liderii unguri trăiau cu speranța că la Trianon le va fi recunoscută doctrina medievală a Coroanei Sf. Ștefan”

Iată de ce o lege care să fixeze sărbătorirea acestui document istoric se impunea și prin eforturile constante ale vecinilor noștri de a-l minimaliza.

De ce s-a opus președintele Klaus Iohannis acestei legi votate de Parlamentul României? De ce n-a promulgat-o și a ales să o conteste la Curtea Constituțională?

Legea privind Ziua Tratatului de la Trianon ajunge pe masa CCR

Am copiat cîteva pasaje din argumentația trimisă la CCR, demers care a împiedicat sărbătorirea a o sută de ani de la Semnarea Tratatului de la Trianon. Vă invit să le parcurgeți cu atenție și, dacă aveți răgaz, să citiți întregul document înaintat CCR. Eu vă propun în editorialul de față doar cîteva fragmente.

„Așa cum rezultă din titlu, precum și din dispozițiile art. 1 ale legii deduse controlului de constituționalitate, obiectul de reglementare îl constituie declararea zilei de 4 iunie ca zi a Tratatului de la Trianon. Apreciem că stabilirea acestui conținut, de o asemenea manieră, denotă caracterul pur enunțiativ al reglementărilor, fără ca obiectul legii să fie determinat în mod clar.“

„Iohannis nu a avut demnitatea și mândria națională” să facă asta!

„(…)dispozițiile conținute și, în mod special, cele care ar trebui să constituie obiectul de reglementare au un caracter pur declarativ, deoarece acestea nu sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relații sociale și de specificul acestuia, ci sunt, mai degrabă, generate de dorința, de a prestabili, fără echivoc și într-un singur caz, declararea zilei de 4 iunie ca zi a Tratatului de la Trianon“.

„Din dispozițiile art. 2 al legii criticate rezultă că scopul reglementării îl reprezintă marcarea zilei Tratatului de la Trianon prin organizarea, la nivel național și local, de manifestări cultural-educative și științifice consacrate conștientizării semnificației și importanței Tratatului de la Trianon. Astfel, scopul legii criticate nu este unul individualizat, precis determinat, întrucât nu rezultă cu claritate care este interesul social general vizat.“

„Sfera de incidență a reglementării, calificată astfel prin scopul său și determinată în acest mod de legiuitor, dispune într-un domeniu ce intră, de fapt, în competența de reglementare a autorităților administrative publice centrale, iar nu în cea a Parlamentului, care nu poate să legifereze „în scopul marcării Zilei Tratatului de la Trianon” și să prevadă desfășurarea unor manifestări organizate la nivel național și local, „consacrate conștientizării semnificației și importanței Tratatului de la Trianon”.

Trianonul de fiecare zi 

Nu sunt în măsură să argumentez legalitatea sau ilegalitatea demersului, pentru că nu am pregătirea necesară. Dar, după cum arată acest demers, el are argumente extrem de subțiri și pare suspect. Citind argumentația echipei de la Cotroceni (căci și președintele este la fel de lemn Tănase în materie de legislație și Constituționalitate!), îți vine să crezi că expresia „dragi români”, folosită cu dezinvoltură și insistență de președinte, este doar o minciună sau o formulă stilistică menită a cîștiga bunăvoința pupulației. Altfel, președintele nu crede în ea. Faptul că el contestă un proiect de lege menit a omagia Tratatul de la Trianon nu mi se pare un semn de drag sau de nepricepere, ci cu totul altceva. Ceva pur și simplu suspect!