Liviu Vasilescu, țapul ispășitor al colegilor și cucoanelor


Vremurile cumplite se recunosc după lucrurile banale care, întoarse pe dos, capătă o greutate nebună. Unui om i se poate face dosar pentru că nu a dat bună ziua sau pentru că a purtat o șapcă galbenă. În vremurile cumplite, logica și argumentele devin ridicole. Isteria și frica generează măsuri aberante. Demisia șefului Poliției Române are o explicație stupidă. Să stopăm tărăboiul acesta stîrnit de înmormîntarea lui Florin Motolea (zis Pian), chiar dacă toată nebunia are la bază luptele din interiorul poliției. De ani buni, echipa comisarului șef Radu Gavriș este sursă de presă și vedeta televiziunilor. Iar şeful, campionul dezlegării crimelor, omul despre care trompetele #Rezist au scris mai multe elogii decît despre Ilie Năstase sau Nadia Comăneci.

Că Radu Gavriș a declanșat în Poliția Capitalei un scandal amplificat de admiratoarele sale cucoane radicale este fapt secundar. Că Radu Gavriș este cel care a încadrat criminalistica la sporuri de toxicitate este iarăși secundar. Că Radu Gavris se află la baza difuzării înregistrărilor difuzate de presă este iarăși lipsit de importanță. Sindicalistul Dumitru Goarnă susținea pe micul ecran că patru ofițeri de la Serviciul Omoruri condus de Radu Gavriș au ridicat înregistrările fără a avea o bază legală și apoi, sub coordonarea lui Radu Gavriș, le-au distribuit, iarăși nu contează. Faptele sunt fapte, dar cînd se lovesc de prejudecăți și interese nu mai contează. Faptul că între polițiști circulă fotografia șefului de birou (dacă nu mă înșel, Radu Trandafir) care ridică înregistrările difuzate de Ziarul Adevărul, iarăși nu contează.

O operațiune (bună sau rea, dar eficientă în materie de combaterea violenței și de limitare a contaminării de la înmormîntarea lui Florin Mototolea) este aruncată în aer numai cu vanitățile unui grup care vrea controlul asupra Capitalei, gloria mediatică și înlăturararea celor care nu sunt de acord cu jumătate din salariu ca spor de toxicitate.

De ce s-a speriat Marcel Vela, cînd acuzațiile pe seama Poliției îl privesc și pe el, anii de la Caransebeș atîrnînd ca o piatră de moară de gîndirea ministrului? De ce un guvern care cumpără presă sau o ignoră se teme de cîteva acuzații formulate în dorul lelii de două-trei lelițe? Ar putea ieși la iveală dovezi despre alimentarea partidelor și a politicienilor cu bani negri produși de clanurile țigănești? Sau beneficiile rămîn numai în rîndul polițiștilor, iar aceștia nu vor ca dezvăluirile să meargă mai departe?

Decizia de debarcare a chestorului șef Liviu Vasilescu (pe care nu-l cunosc și nu știu cine este și care a prezentat cazul mai bîlbîit decît un tablagiu) sub forma unei demisii este de fapt o decizie care trădează teama unor guvernanți de gura presei. O presă care ar putea stîrni alte acuzații și provoca alte acuzații și dezvăluiri.

”Aparent, șeful demisionar al IGPR, Liviu Vasilescu, l-a suspectat pe Radu Gavriș că ar fi dat presei imaginile de la întâlnirea lui din miez de noapte cu clanul Pian și, înainte de părăsi funcția, ultimul ordin dat a fost cel de mazilire a lui Radu Gavriș la IPJ Harghita” scrie o cucoană.

De ce șefii Poliției Române s-au temut să dea în vileag operațiunea de colectare de probe a celor de la Serviciul Omoruri și distribuirea imaginilor către presă? Probele există, infracțiunea este cunoscută și indiscutabilă. Încălcarea de norme și reguli, de asemenea. Dumitru Goarnă și Cotidianul au publicat informații exacte despre desfășurarea ridicării înregistrărilor și despre distribuirea lor cu scopul amplificării scandalului. De ce totul este ținut sub preș? Au polițiștii din București atâtea păcate de ascuns încît se tem de o comunicare simplă și exacta asupra desfășurării scandalului gestionat de cei de la Omoruri?

Plecarea în concediu a comisarului sef Radu Gavriș (echivalentă cu o respingere a detașării în județul Harghita!) arată ca aripa #Rezist din Poliția Capitalei încă mai încearcă slavarea acestuia și ascunderea sub preș a unui scandal enorm. El a fost stîrnit de niște oameni din Poliția Capitalei împreună cu cîteva cucoane patetice, mînate de o simpatie exprimată radical.

Preluat: https://www.cotidianul.ro/liviu-vasilescu-tapul-ispasitor-al-colegilor-si-cucoanelor/

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: