Marin Sorescu – virusul Corona al poeziei
Prin 1992, se înființa, de către Fundația Culturală Română (aparținând Uniunii Scriitorilor), ediția română a revistei europene Lettre Internationale. Publicație cu ștaif, condiții grafice excelente, colaboratori străini și români, tot unul și unul.
Într-o seară, abia ce scoseserăm ziarul, sună telefonul, fix, că mobil încă nu era, închipuiți-vă. Alo, dom Popescu, Marin Sorescu la telefon. Am onoarea, maestre, zic, și când ziceam cuvântul maestre, chiar înțelegeam maestru, nu „Maestre!. Vorba asta scurtă este ca mângâierea porcului pe burtă”, cum îl răstignea Arghezi.
» articolul lui Cristian Tudor Popescu, integral pe republica.ro