„Industria ospitalității” face gură!


Industria ospitalității nu mai rezistă. A trecut la presiuni și la înjurături. Clasa politică s-a speriat și, după ce la diverse întîlniri, a promis o dată fixă (la un moment dat Orban îi zisese lui Mohammad Murad că imediat, de la întîi sau de la 15!”. Și datele de 1 și de 15 s-au tot amînat ca guma din izmene și au ajuns în buza toamnei. Gata! De la 1 septembrie, adică de la sfîrșitul vacanței, restaurantele se deschid! Cei peste 1 milion de oameni din industria ospitalității, rămași jumătate sau două treimi, vor vedea cîți au mai rămas și cu cîți clienți. Au fost chinuiți de la începutul stării de urgență pînă acum și mulți au luat-o la sănătoasa, sătui să aștepte promisiunea politică a la Paștele Cailor! Degeaba Mohammad Murad a sărit și la gîtul primului-ministru:

”Vă spun informaţii din interiorul Guvernului: premierul şi ministrul Marcel Velea au fost de acord să deschidem. Dar Nelu Tătaru (ministrul Sănătăţii) şi Raed Arafat nu. Şi nimeni nu se pune acum cu medicii. Le place să fie la comandă, dar nu vor câştiga nimic dacă amână deschiderea cu 2 săptămâni, decât dacă se inventează un vaccin între timp. Ludovic Orban, în viaţa lui, nu a avut un angajat, nu a dat un salariu. Eu am 10 meserii pe care ştiu să le fac dacă nu mai sunt patron, dar el nu ştie să facă nimic, dacă nu mai e premier”, a spus Mohammad Murad.

Adevărul este că guvernul Orban, speriat de profețiile medicilor, a decis închiderea restaurantelor și a teatrelor și a altor forme economice de teama unui eșec care să-i arunce din șa, de pe darnicul cal al guvernării. Au tăiat tot cu gîndul la promisiunile bezmeticului de Cîțu și la ajutoarele promise de la Bruxelles. Orban, aerian de la afaceri cinstite, a parcat o mare parte din economie și a amăgit angajații și patronii cu despăgubiri, fără să știe ce bani are, cît durează pandemia și care ar fi soluțiile pentru ieșirea din criză. Și profețiile sale și cele ale lui Klaus Iohannis, născute din spaima lor de dezastru, au eșuat. Au închis firme puternice și rentabile, teatre și restaurante, pe vremea cînd rata infectării era de 300-400 pe zi. Și fac promisiuni de îndulcire a condițiilor de pandemie cînd România o duce rezonabil cu 1300-1.400 de contaminați.


Cine plătește pentru pripeala din primăvară și pentru pagubele create? Nu cumva, ca și în alte țări, deciziile guvernului ar trebui cercetate de niște procurori? Dar nu de cei școliți și antrenați de Luluța Kovesi!

Încă nu pot să vă spun care va fi forma finală pentru că, încă o dată spun, eu nu iau decizii singur, întotdeauna m-am consultat cu colegii mei şi m-am consultat cu specialiştii. Există o propunere să nu se deschidă peste tot, să nu se deschidă unde este un nivel de răspândire a virusului peste un anumit număr de cazuri în ultimele 14 zile. Mâine, vom avea o întâlnire la ora 15,00 şi cu reprezentanţii industriei ospitalităţii, care a fost solicitată de cele 4 organizaţii profesionale din domeniu. Vom ţine cont şi de punctul lor de vedere, astfel încât să luăm o decizie care, pe de-o parte, să permită reluarea unor activităţi importante din viaţa culturală, reluarea activităţilor economice în spaţii închise de tip restaurant, dar, pe de altă parte, să şi reducem la maxim riscul de răspândire a virusului”( Ludovic Orban, mai ieri-alaltăiei).

E clar! Pe de o parte, se teme, pe de alta se linge pe bot și o scaldă. Ludovic Orban face parte dintre cei care suferă ca un cîine că este silit să meargă pe șest la o cîrciumă sau să mănînce în birou.


De partea cealaltă, președintele care n-a mai văzut un restaurant de cînd n-a văzut o crescătorie de vaci, la conferința de presă de săptămîna trecută (19 august) avea să declare:

Noi înțelegem foarte bine această preocupare din zona HORECA și trebuie să admitem că este sectorul, probabil, cel mai grav lovit de criza economică generată de epidemie. Pentru a veni în sprijinul întreprinzătorilor din zona HORECA, guvernul a aprobat deja niște scheme de ajutor și va continua să elaboreze scheme de ajutor.


Însă, trebuie să fim foarte sinceri. Aici este vorba de sănătatea publică, a întregii populației și, în condițiile în care numărul de bolnavi crește în fiecare zi, avem un număr mare de bolnavi față de ziua anterioară, noi măsuri de relaxare nu sunt posibile. Și până când nu reușim să ajungem la un număr mic de cazuri, până nu intrăm într-o descreștere consistentă a epidemiei nu se vor lua alte măsuri de relaxare. Dar, în contrapartidă, guvernul va veni cu măsuri de sprijin economic”.

Ce înțelegem din aceste declarații? Că lui Orban, la 1400, i se pare că scade numărul contaminaților și că putem deschide, în vreme ce lui Klaus Iohannis i se fîlfîie. Pînă nu ajungem la „un număr mic de cazuri”, totul rămîne închis.

Stiți la ce soluție vom ajunge? Că 1500 de contaminați pe zi să fie socotit „un număr mic de cazuri”, iar Ludovic Orban să poată participa la  activități în spații închise de tip restaurant”, în timp ce Klaus Iohannis va trece cu girofarul șuierător prin fața acestora!

Preluat: https://www.cotidianul.ro/industria-ospitalitatii-face-gura/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: