Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) este o structură guvernamentală înfiinţată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea şi analizarea din punct de vedere ştiinţific a perioadei totalitare şi a consecinţelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea şi implementarea unor instrumente educaţionale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile şi drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a adună, arhivă şi publică documente referitoare la memoria exilului românesc.
(text preluat de pe siteul https://www.iiccmer.ro)
(Octombrie 2019)
Încă de mulți ani și până în urmă cu puțin timp, mulți pasionați de istorie și arheologie contemporană urmăreau pe unele site-uri de socializare și nu numai, munca în teren depusă de către Gheorghe Petrov și Marius Oprea, cu rezultate remarcabile în devoalarea crimelor comunismului și descoperirea rămășițelor pământești ale victimelor acestui regim. Acest lucru însă a încetat chiar luna aceasta, cei doi specialiști fiind îndepărtați pe rând din acest institut, aparent fără un motiv argumentat. Cert este însă faptul că, având un portofoliu bogat în activitatea lor, cei doi specialiști împreună cu echipa pe care o conduceau nu pot fi acuzați de lipsă de profesionalism.
Contactat pentru lămuriri suplimentare, Gheorghe Petrov ne dezvăluie indignarea prin câteva cuvinte:
„Ziua de 10 iulie 2020 a fost ultima pe care am petrecut-o în calitate de angajat al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Este pentru a treia oară când am fost silit să părăsesc în mod forțat această instituție a Statului căruia i-am dăruit 14 ani din viața mea, lăsând mai multe proiecte de cercetare în derulare sau în pregătire. Am voința și puterea să le pot continua dacă voi fi lăsat, desigur în alte condiții și numai dacă voi găsi sprijin din partea unor semeni care au înțeles și apreciat importanța și consecințele trudei mele de ani de zile, alături de cei patru camarazi arheologi. După schimbarea politică intervenită în luna ianuarie la nivelul conducerii Institutului, în loc de înțelegere, conlucrare și o minimă recunoștință, am avut parte doar de umilință asociată cu măsuri arbitrare și absurde, aplicate intenționat și cu un scop precis, care m-au obligat să mă retrag fără voia mea din această instituție intrată deja în disoluție. Am convingerea că în această țară mai sunt încă oameni luminați ce poartă în suflet simțăminte românești, care pot să intervină pentru a readuce această instituție pe calea împlinirii reale a misiunii pentru care a fost creată, dându-i totodată un conducător demn și reprezentativ pentru importanța sa, care să aibă în primul rând calitatea de OM.
Doamne Ajută !”
Forțat de împrejurări, Marius Oprea a fost primul care a trebuit să plece din cadrul institutului încă din luna ianuarie 2020.
IICCMER a fost înființat în anul 2005 de către Marius Oprea, acesta fiind și primul președinte executiv al acestuia până în anul 2010, când a fost îndepărtat din funcție, tot atunci fiind nevoit să plece și Gheorghe Petrov. Cei doi au revenit la colaborare cu Institutul în 2012, prin detașare, reluându-și activitățile de cercetare pe care nu le-au întrerupt nici în perioada cât au lipsit (Gheorghe Petrov de la Muzeul Național de Istorie din Cluj, iar Marius Oprea de la publicația Observator Cultural).
Zeci de proiecte de cercetare realizate în cadrul Institutului au fost inițiate, documentate și coordonate de către Gheorghe Petrov, din echipă făcând parte Marius Oprea, iar în munca de pe șantierele arheologice, încă trei colaboratori (Paul Scrobotă de la Muzeul de Istorie Aiud, Horațiu Groza de la Muzeul de Istorie din Turda și Gabriel Rustoiu de la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia), cu care timp de 15 de ani au format o echipă unică de specialiști, care au reușit împreună să readucă la lumină adevărul istoric despre multe cazuri de crime înfăptuite de regimul comunist, multe familii reușind astfel să își poată descoperi și îngropa creștinește bunicii și străbunicii care au avut curajul să se opună regimului odios.
