Hellvig se combate singur


Aș putea presupune că Eduard Hellvig a luat foc din moment ce a ieșit la rampă după o lungă perioadă de tăcere. Nu merg pe această ipoteză pentru că Hellvig nu a luat foc niciodată. Filosofia lui de a părea deștept și puternic a fost să tacă. De cîte ori a ieșit, a sfeclit-o. Să ne aducem aminte ce apariție catastrofală a avut el după ce a comis un faimos audit asupra ilegalităților comise de Elena Udrea la Ministerul Dezvoltării. Mai mult s-a ridiculizat pe sine decît să demonstreze ceva serios pe seama exceselor Coanei Joițica ot Tîrgșor.

Hellvig a fost un tăcut, nu neapărat ca strategie, cît din neputință. Omul n-are nici aplomb, nici elocință, nici idei, nu este nici politolog, nici strateg, nici analist. El s-a calificat doar ca un fidel ascultător și executant al lui Dudu Ionescu pe vremea cînd era ministru de Interne și al lui Klaus Iohannis după ce a cîștigat alegerile, cînd a fost scos din pălărie ca director al SRI. Eduard Hellvig nu a fost niciodată vocal și vizibil și n-a zis nimic nici cînd a sfeclit-o în celebra spălare de bani din Belgia (încă sub anchetă la Procuratura belgiană), unde Andreea Lambru, adjuncta sa de la secretariatul general al PNL, a semnat contractele prin care spălarea de bani aducea resurse pentru campania electorală a PNL.

Eduard Hellvig n-a clarificat niciodată nimic, făcîndu-se mereu că plouă. A încercat de două-trei ori să iasă la lumina reflectoarelor, dar de fiecare dată a făcut-o șters și vizibil incomodat de întîlnirea cu indiscrețiile ziariștilor. Dacă de data aceasta Eduard Hellvig s-a încumetat să iasă la o declarație, mai degrabă a făcut-o la comanda lui Klaus Iohannis. Enervat că tot scandalul cu pachetul de Legi ale Siguranței Naționale ar putea să se spargă în capul său (sub a cărui gîndire și preocupare s-a și produs! ), președintele trebuie să-i fi cerut lui Eduard Hellvig să iasă și să spună ceva, să mai preia din valul acuzațiilor și al înjurăturilor și să-l mai domolească.

Asta ar putea fi o explicație a ieșirii tîrzii, fără conținut și fără noimă, lungită ca guma din izmene pentru a ne da o explicație a conceptului de securism. Ce ”naște” securismul? Iată cum a fost definit și încărcat de conținut de către subordonații săi experți în liru-liru:

”Securismul este acea idee care presupune utilizarea traumelor societăţii din perioada comunistă pentru a crea, foarte abil, tocmai o reflexie de tip totalitar. Este acea idee că în spatele a orice, se ascunde un interes obscur şi neapărat de rea intenţie, că există duşmani în interiorul României, duşmani cu care trebuie să ne luptăm. Securismul este procesul de intenţie fără dovezi, manipularea adevărului şi întreţinerea unui conflict artificial între părţi ale societăţii, între societate şi instituţiile statului, între indivizi şi societate. Securismul sapă la temelia oricărui demers de democratizare, ne vrea ţinuţi pe loc şi în conflict unii cu alţii. Securismul are abilitatea de a se prezenta ca un medicament, când în realitate este virusul însuşi”.

Definiția este mult mai tricotată decît gîndește directorul SRI. Din cest punct de vedere, liberalii și președintele Klaus Iohannis ar fi sau chiar sunt niște adepți ai ”securismului”. Nu ei s-au ocupat de ” întreţinerea unui conflict artificial între părţi ale societăţii, între societate şi instituţiile statului, între indivizi şi societate”?

Nu Eduard Hellvig și echipa sa susțin curentul pro-SRI din CNSAS cu Gearmina Nagîț și Mădălin Hodor (devenit și el un soi de lector la Academia de Informații a SRI)? Nu ei vor modificarea legii prin care CNSAS să poată declara colaboratori ai securității și pe cei care nu au dosar de colaborator și care îl încurcă pe președintele Iohannis sau critică SRI ? Nu pentru asta au fost și decorați de președintele Klaus Iohannis? La SRI și CNSAS se lucrează intens pentru compromiterea adversarilor președintelui Iohannis, practicîndu-se un securism de cea mai joasă speță.

De ce a ieșit Eduard Hellvig la rampă? Să ne spună că el vrea să prezinte Raportul anual în parlament, dar colegii săi nu sunt capabili să-l întocmească? A denunțat vreodată preluarea cu copy paste a fragmentelor din rapoartele anterioare? A cerut el să fie controlat mult mai serios de Comisia parlamentară și ca Serviciul pe care îl conduce să dea socoteală de cheltuiala banilor? A cerut el ca Serviciul Român de Informații să nu mai fie un serviciu personal al președintelui? A condamnat modul în care unele companii cîștigă tot felul de contracte publice fără nici un sprijin al SRI? Chiar fără intervențiile directorului? A zis el că va depune eforturi pentru anihilarea psihozei, chiar a fricii din sînul populației cu privire la practicile SRI, inclusiv a înregistrărilor?

A condamnat doar securismul care este chiar haloul de frică produs de fosta Securitate și de lipsa de transparență, inclusiv de implicările exagerate ale SRI în societatea românească. Securismul este chiar imaginea prestației necontrolabile și netransparente, de multe ori abuzive a Noii Securități în România de azi.


Condamnînd securismul, Eduard Hellvig și-a definit și combătut activitatea!

Preluat: https://www.cotidianul.ro/hellvig-se-combate-singur/

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: