Erich Ludendorff este un important general german născut în 1865 în Kruszewnia(Polonia de astăzi) și care a avut un rol determinant pe scena politică și militară a Germaniei în ultimii ani ai primului război mondial.
În perioada de sfârșit al primului război mondial și apoi după a ținut un discurs plin de ură în care acuza națiunile învingătoare și pe evrei pentru situația dezastruoasă în care se afla Germania și pentru înțelegerile păguboase impuse țării sale după primul conflict mondial.
Discursul său public a schimbat și radicalizat percepția publică de la un eșec politic și mitar intern spre un vinovat extern, fiind unul din cei care au furnizat muniția necesară pentru ca partidul nazist german să capete popularitate și să ajungă să conducă Germania.
Cum a declanșat aurul dacilor prima recesiune și prima inflație din lumeOmenirea a cunoscut, mai ales în perioadele recente, momente de criză financiară, cu impact major asupra tuturor activităților economice. Putem exemplifica cu Marea Depresie din SUA anilor 1929-1939 sau cu Marea Recesiune din perioada 2007-2009. Puţini ştiu, însă, că prima recesiune atestată din punct de vedere istoric s-a petrecut înCitește
Misterele zilei istorice de 5 ianuarie 1859-Alegerea Colonelului Alexandru Ioan Cuza ca Domnitor al MoldoveiAlegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859 a fost o acțiune de mare anvergură a unioniștilor români, care cu patriotism, spirit de sacrificiu, eroism, dăruire și profesionalism au reușit să îl aleagă pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și să combată acțiunile de falsificare și comploturile care doreau împiedicarea Unirii, reglementate de Convenția de la Paris din 1858.Citește
Tudor Vladimirescu – portret de erou și revoluționarTudor Vladimirescu este prima personalitate a României moderne care a deschis calea spre modernizarea politică și socială a României.Citește
În 1914 avea să înceapă primul război mondial. Declanșarea acestuia era una iminentă, Europa stând pe un butoi de pulbere reprezentat de dorința marilor familii dominatoare de acaparare de noi teritorii. Interesant este că toate imperiile vinovate de pornirea războiului aveau să se prăbușească, singura familie regală importantă ce avea să își mai mențină puterea fiind cea din Marea Britanie. La sfârșitul războiului Germania, Austro-Ungaria și Rusia aveau să se prăbușească.
Spre finalul primului război mondial Ludendorff avea să dețină aproape puterea totală în Germania, din punct de vedere al deciziilor fiind situat pentru împărat. El se face vinovat, în mare măsură, de eșecul german din primul război mondial, atunci când a decis să pornească un război pe două fronturi, un război pe care armata germană nu îl putea duce spre succes.
În ciuda faptului că este unul dintre principalii vinovați pentru situația dezastruoasă din anul 1918, a reușit prin discursul publică să convingă pe germani că a fost sabotat din interior și că alții se fac vinovați de încheierea unei păci rușinoase.
În Germania puterea politică și militară era în mod tradițional exercitată de comandantul șef și de împărat, iar ofițerii de stat major nu se angajau în viața politică. Cu toate acestea, Ludendorff a încălcat această tradiție, făcând campanii pentru întărirea armatei, atât în ceea ce privește personalul, cât și echipamentul, pe care statul major le-a considerat esențiale având în vedere cursa de înarmare din Europa. Contactul său cu cercurile politice naționaliste extremiste care erau favorabile înarmării l-au convins că dacă politica era influențată de „oameni puternici” se putea asigura o conduită puternică în susținerea războiului.
Victoria spectaculoasă a lui Hindenburg și Ludendorff asupra armatei ruse în august 1914 la Tannenberg , în Prusia de Est, o bătălie care a adus Hindenburg renume la nivel mondial, a fost urmată de înfrângerea germană de pe Marne din vest care a semnalat eșecul Planului Schlieffen revizuit de Ludendorff. Timp de doi ani, Hindenburg și Ludendorff s-au luptat cu rușii în est. Planul lui Ludendorff privind o ofensivă generală împotriva Rusiei prin reducerea temporară a forțelor germane din vest nu a primit aprobarea comandamentului armatei supreme în vara anului 1915.
În august 1916, după eșecul ofensivei germane de la Verdun și având în vedere atacul aliat de pe ambele fronturi, împăratul a numit în cele din urmă pe cei doi generali să-și asume controlul militar suprem.
În 1917 a aprobat războiul submarin împotriva britanicilor și care a dus la intrarea Statelor Unite în războiul împotriva Germaniei, dar nu la prăbușirea Angliei. Ludendorff a subestimat puterea armatei americane.
După ce țarul a fost înlăturat în martie 1917, Ludendorff și-a dat binecuvântarea întoarcerii în Rusia a emigranților bolșevici ruși (printre care și Lenin), în speranța de a-i convinge pe ruși să încheie pacea.
La 21 martie 1918 Ludendorff a deschis o ofensivă generală pe frontul de vest cu scopul de a distruge armatele anglo-franceze și de a forța o decizie în Europa înainte ca americanii să intre complet în război. Dar generalul supraestimase puterea armatelor germane; ofensiva a eșuat și când, în toamna anului 1918, prăbușirea aliaților germani – Austria-Ungaria, Bulgaria și Turcia – a fost iminentă , Ludendorff a cerut negocieri imediate pentru un armistițiu.
Când Ludendorff a realizat severitatea condițiilor de armistițiu, el a insistat ca războiul să fie continuat, știind foarte bine însă că acest lucru nu mai putea fi posibil: națiunea germană era înfometată și distrusă de numărul colosal de victime.
Când a văzut că liderii politici nu erau pregătiți să facă acest lucru, și-a oferit demisia, pe care William al II-lea a acceptat-o la 26 octombrie 1918. În același timp, împăratul, spre nemulțumirea lui Ludendorff, a ordonat lui Hindenburg să rămână la postul său.
După război Ludendorff acuză pe evrei de distrugerea din interior a țării și de faptul că se fac vinovați de subminarea efortului de război. În căutarea unui vinovat extern, generalul a ținut un discurs extremist ce a alimentat venirea la putere a partidului nazist condus de Adolf Hitler.
sursa: www.britannica.com