Despre dispreț și prostie în București și în țară

De luni, după weekendul de 1 Mai, bucureștenii s-au întors într-un trafic sufocant. Drumul spre Aeroportul  Internațional Henri Coandă era gîtuit pe prima cocoașă a șoselei, chiar în dreptul magazinului Ikea. Din trei benzi era practicabilă una singură. Coloana de mașini se întindea pînă la Arcul de Triumf. Pentru o metropolă precum Bucureștii, și așa recunoscută pentru traficul agresiv și nervos, asta înseamnă nenorocire. Din trei întîlniri pe zi, mai poți ajunge la una. Dacă n-ai făcut infarct sau nu te-ai bătut cu cineva și ai ajuns la Poliție.

Ce credeți că se întîmpla pe Șoseaua București-Ploiești la prima cocoașă? Pe o lungime de două-trei sute de metri, o firmă de construcții refăcea, numai la suprafață, pe o adîncime de maxim 5 centimetri, rosturile de la îmbinările tabilerelor. Nu știu cîți străini sau cîți străini și cîți români porniți spre aeroport (pentru care șturlubaticul de Drulă a zis că metroul nu este o prioritate, în Capitală fiind artere mult mai solicitate) au pierdut avioanele. Ce contează! Toată ziua de luni, populația s-a chinuit să traverseze nordul Capitalei. Marți, același lucru. Nu s-a schimbat nimic, nici ziua și nici noaptea. Coadă peste coadă pentru a crește numărul înjurăturilor. Miercuri,  fluxul s-a mai „dezghețat” puțin. Au mai deschis o bandă de circulație. Spre seară, s-a putut trece mult mai comod. Nu mai lucra nimeni.

Au fost trei zile în care Primăria n-a zis nimic, nici lăudărosul ministru Grindeanu, nici televiziunile și nici cetățenii. Explicația este simplă. Bucureștenii s-au obișnuit cu aglomerația, cu reparațiile de străzi, cu lucrările și săpăturile în arterele de circulație. Și asta nu se întîmplă numai la București. Toată România este spartă. Se repară prin tot felul de locuri. Și pe drumul care duce pe Valea Oltului spre Sibiu și Arad (mai ales, vara, în iulie și august) și spre Litoral, mai ales în sezon. Atunci vin fondurile sau atunci disprețul și prostia celor de la Transporturi se trezește din hibernare și face pui.

De ce nu reacționează Nicușor Dan? Cine-l scutură și trezește pe acest om din paralizia sa de edil cu capul în nori? Cui îi pasă că viața oamenilor este întoarsă pe dos? Nu există în toată țara un om care să scrie un proiect de lege care să prevadă mai strict condițiile în care se fac intervențiile? Ce-i așa de complicat de legiferat că toate intervențiile în carosabil (cu excepția celor urgente) nu se pot face decît după ce au fost anunțate îndelung și numai seara tîrziu și toată noaptea? Și așa, atenționarea și semnalizarea de rahat de pe drumurile noastre creează impresia unor șosele de prin zona bombardată din Irak sau din Siria.

Nu demult, ministrul Transporturilor, aflat în vizită de lucru la Constanța,  a promis marea cu sarea.

„Au fost degajate primele 84 de vagoane care blochează de ani de zile liniile de cale ferată din Portul Constanţa! Astăzi, CFR Marfă pregăteşte pentru expediere un nou convoi format din peste 40 de vagoane staţionate pe liniile de cale ferată. Portul Constanţa a devenit cel mai important port la Marea Neagră, iar infrastructura acestuia trebuie pusă la punct urgent! Ca urmare a conflictului din Ucraina fluxului de mărfuri transportate creşte constant şi în aceste condiţii este necesar să valorificăm inclusiv întregul potenţial feroviar al portului”. (Sorin Grindeanu, de 1 aprilie)

Geaba promitea ministrul Transporturilor o vastă operațiune de curățenie și eliberarea liniilor de cale ferată de cimitirul cu vagoane defecte. De la declarația sa din 1 aprilie au trecut deja mai multe săptămîni și din bălăriile dintre liniile de cale ferată care blochează transportul în Portul Constanța nu a plecat nici un vagon. Au fost mutate cîteva pentru a închide perspectiva asupra cimitirului feroviar.

Vorbe, vorbe, vorbe de politician!

Dincolo de ele, toate merg cu curul în sus, mai ceva ca înainte. Dar din ce în ce mai sus și mai disprețuitor!