Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe au publicat pe pagina de socializare a instituției fotografii inedite cu pavilionul României la Expoziția Universală de la Paris din anul 1900
La 14 aprilie 1900 era inaugurată Expoziția Universală de la Paris, a cincea expoziție mondială organizată în Franța, manifestare emblematică pentru perioada Belle Époque. Expoziția a celebrat realizările veacului care se încheia, propunându-și să accelereze dezvoltarea în noul secol, fiind deschisă până la 12 noiembrie 1900. Manifestarea a fost o reușită pentru Franța, fiind vizitată de aproape 50 de milioane de oameni. Au fost expuse o serie de inovații tehnice excepționale, precum și opere artistice care au atras atenția internațională asupra noul curent Art Nouveau. Majoritatea structurilor și spațiilor expoziționale erau temporare dar au fost construite și importante obiective permanente precum Palatul Mare Champs-Élysées, Palatul Mic, Podul Alexandru al III-lea, Gara Orsay (azi Muzeul Orsay), precum și două stații de metrou proiectate de Hector Guimard.
România a construit un pavilion principal regal, un restaurant care înfățișa o casă țărănească cu pridvor, un pavilion al tutunului și un pavilion al petrolului care avea forma unui rezervor de petrol pe suprafața căruia erau înscrise numele celor mai importante puncte de extracție din țară. Arhitectul pavilionului principal a fost francezul Jean Camille Formigé care, în acest scop, s-a documentat în România, de unde a preluat elemente stilistice de la Mănăstirea Curtea de Argeș, de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași, de la Mănăstirea Hurezi și de la Biserica Stavropoleos din București. Chioşcul Tutunului a fost ridicat după planurile arhitectului Petre Antonescu, care a proiectat un edificiu monumental în forma vechilor fântâni româneşti.
Exponatele României au fost grupate în funcție de sectoarele de activitate: economice, învățământ, sănătate,