În memoriam Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, ministru, secretar de stat, senator, deputat, ambasador al României la Paris, membru de onoare al Academiei Române.
Se împlinesc astăzi, 28 martie 2021, 64 de ani de la moartea gorjeanului Gheorghe Tătărescu. Din partea Asociației culturale Tătărescu, istoricul Andrei Popete Pătrașcu, secretar general, alături de domnii Liviu Burcea, președintele Asociației de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I” și Vali Popa, vicepreședinte, au depus o jerbă de flori la mormântul ilustrului om politic, din Cimitirul Bellu.
În calitate de viceprim-ministru, ministru de Externe și conducător al delegației române la Conferința de Pace de la Paris, la 10 februarie 1947, Gheorghe Tătărescu a semnat la Quai d’ Orsay, textul Tratatului de pace cu Puterile Aliate și asociate.
Conștient de istorica răspundere, Tătărescu simte nevoia unei justificări prin declarații care le face în preajma plecării la Paris. El afirma că Tratatul de Pace „Trebuie considerat ca un sfârșit și, totodată, ca un început… El lichidează un război pierdut… și constituie un punct de plecare pentru o viață nouă…”.
Pe când se afla în fruntea delegației României la Paris, Gheorghe Tătărescu a fost îndemnat de oamenii politici români din emigrație să nu semneze și să rămână în străinătate. Răspunsul demnitarului a fost unul calm, cu liniștea celui care se sacrifică: „Gestul refuzului de a semna mi-ar folosi mie, nu țării, deoarece nu ar schimba nimic. Rușii vor continua să rămână. Eu nu cred într-un război între Occident și comunism. Datoria mea este să semnez Tratatul de Pace ca să salvez ce mai rămâne din România. La Ialta, Occidentul ne-a predat rușilor. Conștiința mea de român îmi poruncește să mă întorc în țară și să sufăr cu compatrioții mei! […] Eu aleg, conștient de toate riscurile, lupta pentru români, pentru libertatea lor. Resping eroismul prin procură dată altora”.
În ciuda unor controverse și mai ales critici aduse, mai mult sau mai puțin avizate, activității și rolului de om politic și înalt demnitar al statului român – Gheorghe Tătărescu, atât din perioada interbelică, cât și de după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, a face o analiză mai atentă, dar mai cu seamă cât se poate de obiectivă, este absolut necesară.
Cu atât mai mult cu cât, dincolo de orice fel de îndoială, ilustrul fiu al Gorjului a fost și rămâne în rândul marilor personalități ale vieții politice românești și ale istoriei noastre naționale.