Eram gata să înțeleg că Eduard Hellvig nu vrea să mai prezinte raportul SRI în Parlament! După atîția ani de sictir, după atîtea sărituri peste ani, după rapoarte luate cu copy paste din precedentele, de ce să se mai chinuie? Mai bine trec o lege că nu-i nevoie de bilanț! Sal’tare taică și facem ce vrem! Și chestia cu cetățeanul care informează. Dacă noi suntem chiori și nu vedem, să vadă poporul și să fie obligat să ne raporteze! Și ce ne spun, cînd anunțăm instituțiile, să fie obligate să ia măsuri.
Clar? Muncă eficientă și popor ascultător! Ei, dar acum vor și percheziții și judecată în regim special pentru „spioni”! Nu vi se pare normal? Nu-i de nasul României noastre să afle cine pe cine a spionat și cu ce scop! Și decizia pentru România noastră trebuie să fie la Klaus Iohannis pentru cazurile în care nu se ajunge la unanimitate. Cum să conducă el cu opozanți și cîrtitori? CSAT-ul, acest Comitet Central conceput pentru democrație la dispoziția președintelui pentru a putea avea acoperire la diverse decizii scrîșnite, de tip dictatorial, are nevoie și el de o modificare a legii. Și SIE vrea modificări pentru eventuale cazuri penale. Și SRI, la fel! Dar informațiile militare de ce să nu aibă dreptul la orice? Ne apropiem de război? Nu trebuie să se ocupe ele măcar de protecția președintelui și de adusul și număratul voturilor din străinătate, mai ales că au și făcut-o?
Toate acestea mă împing la o întrebare. Oare ce i-a apucat să umble la mai toate legile care au legături cu informațiile și cu securitate? Nu am avut parte de nici o dezbatere! Nu a fost prezentată nici o analiză! SRI-ul nu s-a plîns că nu poate prinde spionii teroriști. Dimpotrivă, s-a lăudat cu pîrliți și zăltați care amenințau securitatea națională! Pahonțu nu s-a plîns că actualul cadru legislativ l-ar împiedica să-și promoveze neamurile și susținuții din Lerești prin tot felul de instituții!
Și, atunci, de unde vine acest val de modificări? Din cauza războiului din Ucraina? M-am gîndit la asta. Dar eternizarea directorului SRI și restrîngerea puterii la tandemul președintele țării-directorul SRI (care nu mai poate fi controlat și destituit de parlament) n-are nici o legătură cu războiul. Și nici perchezițiile la „spioni”. Și nici renunțarea la raportul SRI în Parlament! Pentru război, cred că trebuie mai multă minte în jocul diplomatic și de politică extern, de alianțe și declarații de inamiciție. Iar minte n-avem pentru că ne lipsește dreptul la inițiative și în plus suntem cam neprofesioniști. Ca să nu zic, proști. Eu spun că pentru situații de criză avem nevoie de consultarea cît mai frecventă a parlamentului. El să valideze alianțe, susțineri și alte poziții importante ale României noastre (nu „țara asta”), inclusiv ruperi de relații diplomatice. Un singur om sau doi (chiar cuplu!) pot face prostii și abuzuri monstruoase. Istoria ne-a arătat asta cu vîrf și îndesat!
Revin! Ce i-a apucat, totuși, să declanșeze acest val de modificări legislative în direcția sporirii de putere și al restrîngerii controalelor de tip democratic, inclusiv la bani? Faptul că avem un premier care nu se prinde la subtilități? Faptul că președintele Iohannis își dorește mai multă putere? Faptul că SRI s-a întins mai mult decît vrea sau îl acoperă plapuma legilor? Sau de atîta bine și putere li s-a umflat capul și vor acoperire legală după cum înțeleg și moșesc ei democrația?
Preluat: https://www.cotidianul.ro/ce-i-a-apucat-pe-cei-din-serviciile-secrete/