Costobocii erau localizati, potrivit geografului antic Ptolemeu, in partea nord-estica a teritoriului dacic. Existenta lor este confirmata de o multitudine de izvoare antice, dintre care ii amintim pe Pliniu cel Batran (Naturalis Historia VI), Pausanias, Historia Augusta (Vita Marci, 22), Dio Cassius sau Lexiconul lui Suidas.
Le fel ca in cazul carpilor, cultura materiala cercetata de arheologi si atribuita neamului costobocilor, este una incadrabila in cea dacica, element ce atesta clar apartenenta etnica a acestora la poporul geto-dac.
Costobocilor le este atribuita cultura Lipita (datata intre secolele I i.e.n. si III e.n.), care acopera zona Nistrului superior si mijlociu, Prutul superior, Maramuresul, Bucovina, precum si regiunile Stanislav, Lvov si Cernăuti, din vestul Ucrainei.
Neamul costobocilor pare sa fi fost impartit in doua zone dupa anul 106. Astfel, o parte a acestora va ramane in Dacia Romana, prezenta lor fiind confirmata in asezari precum Piroboridava, Tamasidava si Utidava, in timp ce un alt grup va continua sa ocupe zona din nordul Carpatilor, dupa cum atesta descoperirile de la Setidava.
Asezari ale costobocilor sunt atestate in mai toate formele de relief. Totusi, se poate observa o dispunere a acestora in apropierea surselor de apa, a terenurilor propice pentru cultivat si pasunat si zonelor bogate in resurse naturale.
Mare parte dintre acestea erau nefortificate, insa arheologii au concluzionat ca au axistat si exceptii, respectiv localitati aparate de valuri de pamant si santuri, precum cele de la Zemplin si Malaja Kopanja. Asemeni celorlalte neamuri geto-dace, costobocii construiau locuinte de tip bordei, fie la suprafata, fie adancite partial in pamant. De asemenea, anexele acestora sunt specifice culturii poporului dac si sunt reprezentate de vetre de foc si cuptoare, gropi de provizii, precum si ateliere mestesugaresti.
Ocupatiile costobocilor se inscriu intre practicile generale ale poporului geto-dac, respectiv cresterea animalelor, agricultura, mestesugurile si schimburile comerciale. Ateliere unde se prelucra fierul au fost cercetate la Remezevčiah (reg. Lvov), Malaja Kopaja si Zemplin, iar cele destinate realizarii elementelor ceramice la Zemplin, Malaja Kopaja si Podvinogradovo (secolele I i.e.n.-I e.n.) si Beregovo si Luzanka (secolele II-III e.n.).
Dintre obiectele ceramice descoperite de arheologi in cadrul acestor situri si nu numai, putem aminti: oale-sac, oale-borcan, strachini, fructiere, cani, tavi, vase de provizii, decorate cu linii lustruite dispuse în retea.
Au fost descoperite si vase cu decor liniar pictat, cu cafeniu pe fond alb.