Conform lui Herodot, până la confruntarea din anul 490 î.H., grecilor le era teamă și de numele mezilor”. Cu toate acestea revolta Miletului din anul 498 î.H. împotriva stăpânirii persane este sprijinită de Atena și Eritreia care trimit suport.
Hippias, un transfug atenian, reușește să-l convingă pe Darius să inițieze o campanie de pedepsire. Numai forțele ateniene păreau insuficiente ca să-i înfrângă pe perși. Pheidippides este trimis la Sparta pentru ajutor, în timp ce conducătorii atenieni ezită să ia o hotărâre. Miltiade, unul din cei 10 strategi, este cal care-i convinge pe atenieni prin polemarhul Callimachis să dea votul decisiv pentru luptă.
În fruntea a 9 000-10 000 luptători, la care se mai adaugă 1 000 de plateeni, fără ajutorul spartanilor, Callimachos se îndreaptă spre Marathon unde era deja debarcată o parte din armata persană. Aici apar controversele: deși estimările armatei debarcate la Marathon variază 100 000- 300 000 soldați, este greu de crezut că o astfel de armată s-ar fi putut desfășura pe mica câmpie a Marathonului (acest fapt era foarte evident pentru generalii persani, nu putea fi trecut cu vederea); de ce nu participă cavaleria persană? a fost aramata persană debarcată la Marathon chiar atât de numeroasă. Există opinii că această debarcare a fost menită numai pentru a-i atrage pe atenieni în afara cetății.
Faptul că atenienii câștigă lupta atacând în forță pe cele două flancuri inamice, demonstrează că numărul persilor la Marathon era mic. Ca să creezi superioritate pe flancuri, înseamnă că dispozitivul adversarului nu este mare.
După îmbarcare, perșii iau prizonierii din Eritreia și se îndreaptă cu corăbiile spre Phaleron, portul Atenei. Din descrierea lăsată de Herodot reiese că lupta de la Marathon a fost o stratagemă, de care grecii și-au dat seama, și, cum erau iuți de picior, au reușit, în marș forțat, să intre în Atena înaintea dușmanilor. Văzând că cetatea era apărată, Artaphernes și Datis- generalii persani- au considerat că este riscant să mai inițieze un atac.
2021-07-15