Bravul, minunatul, (uneori rînjitorul) nostru președinte ne-a anunțat că în curînd va prezida o ședință de CSAT convocată pe tema situației din Afganistan. Conform comunicatului publicat de președinte, ședința se va desfășura pe data de 25 august, anul curent.
„Pe ordinea de zi a ședinței este inclusă tematica referitoare la situația de securitate din Afganistan și implicațiile acesteia pentru România”
Mărtusiesc că această ședință are valoare proverbială și intră în analele umorului universal. Este la fel ca bancul despre ardeleanul care a sărit cu parașuta și a primit instrucțiunea ca să numere pînă la 10 și apoi să apese butonul care declanșează deschiderea. Şi a fost găsit de salvatori săi într-o șiră de paie, numărînd liniștit șaaaapteee-ooooopt, nooooouăăăă.
Sau ca în Peripețiile bravului sodat Svejk, capodopera lui Hasek, în care Svejk îi propune prietenului său să se întîlnească
-”După război la ora șase”.
Așa și cu sedința de CSAT prezidată de președintele României. După războiul din Afganistan, cîndva la ora șase vom discuta și vom hotărî ce avem de făcut. Dar asta numai după ce președintele vine de la mare, după ce se duce și se întoarce de la Sibiu, după ce se lămurește ce-i cu scandalul ăsta cu Cîțu, după ce sunt evacuați toți românii aflați la Kabul, după ce se retrag și ceilalți funcționari de la organismele internaționale, inclusiv traducătorii de la ambasade, după ce află și Klaus Iohannis ce au decis toate celelalte țări europene, după ce vorbește cu Mircea Geoană și îi explică următorii pași plănuiți de SUA și de NATO, după ce fac și talibanii o conferință de presă, după ce își termină partida de golf, face duș și se parfumează la cocoașa operată și după ce își dă seama că în perioada respectivă a fost președintele României.
Dacă președintele României încă nu există în scandalul Cîțu și a ajuns cu număratul numai pînă la ciiiinciiiii, dacă în România educată a ajuns numai pînă la treeeeiiiiii, dacă în proiectul de țară încă se pregătește să înceapă cu uuunuuuuu, dacă nu s-a pornit încă spre inundațiile din Munții Apuseni să constate urmările și ele s-au terminat demult, nu ne mai rămîne decît să ne rugăm ca românii aflați la Kabul să ajungă cu bine acasă și noi să putem rîde pînă la sfîrșitul acestui banc prezidențial.