Prima analiză ştiinţifică exhaustivă efectuată asupra megaliţilor ce alcătuiesc Stonehenge a dezvăluit unele dintre trăsăturile datorită cărora aceste blocuri de piatră au reprezentat ”un material ideal” pentru ridicarea renumitului monument din sudul Angliei, relatează agerpres.ro.
Cercetătorii au descris miercuri o serie de analize care au oferit detalii despre structura interioară a unuia dintre cele 52 de blocuri de gresie (”sarsen”) de la monumentul megalitic Stonehenge, reuşind să obţină astfel o imagine asupra geologiei şi compoziţiei lor chimice.
Oamenii de ştiinţă au studiat un eşantion extras dintr-unul dintre aceşti ”sarsen” – denumit ”Stone 58” (”Piatra 58”) – în timpul lucrărilor de conservare din anii 1950. Acesta a fost păstrat în Statele Unite timp de mai multe decenii înainte de a fi înapoiat Marii Britanii, pentru cercetări, în 2018.
Blocurile ”sarsen” sunt formate din duricrust, bogat în siliciu, care s-a format treptat la câţiva metri sub suprafaţa solului în urma curgerii apelor subterane peste sedimentele din sol.
Analiza a condus la clarificarea informaţiilor cu privire la structura interioară a ”Pietrei 58”. S-a demonstrat astfel că duricrustul este alcătuit în principal din fragmente de cuarţ de mărimea firului de nisip cimentate prin cristale de cuarţ. Acesta din urmă este un material extrem de durabil, care nu se sfărâmă şi nici nu se erodează cu uşurinţă, nici chiar atunci când este expus la vânt şi intemperii perioade îndelungate.
”Aceasta explică rezistenţa pietrei la intemperii şi motivul pentru care a constituit un material ideal pentru construcţia monumentului”, a spus David Nash, specialist în geomorfologie la Universitatea din Brighton, care a condus studiul publicat în jurnalul ştiinţific PLoS ONE.
Printr-o remarcabilă realizare inginerească a oamenilor din neoliticul târziu, aceste blocuri de piatră au fost ridicate în zona din Wiltshire, Anglia, în jurul anului 2500 î.e.n.