De când s-a născut democrația ca formă politică și de organizare socială, cetățeanul a tins spre idealuri, drepturi și libertăți, considerate a fi elementele primare ale unei societăți cu veleități liberale.
În amalgamul politico-social dâmbovițean în care mă scufund aproape zilnic, printre picături mai citesc ce îmi scriu cetățenii. Mi-a atras atenția un mesaj venit din partea unui domn ce a trăit perioada stalinizării României din epoca comunistă:
,,Cîțu ăsta și toată gașca, de la președinte în jos mint cu nerușinare. Am 72 de ani. Și gașca lui Gheorghiu Dej a spus tot în genul ăsta: cooperatizarea nu este obligatorie, se înscrie în GAP(CAP- cooperativa agricolă de producție) cine vrea, dar când am început clasa a IV – a în 1959, la școală ni s-a cerut dovada că părinții s-au înscris în GAP(CAP). Nu erau părinții înscriși, nu te primeau la școală. Acum vine gașca asta de infractori și spune că vaccinul nu este obligatoriu, dar au început cu restricții pentru cei ce nu se vaccinează: nu au acces în diverse locuri. Oare în ce lume trăim?” – un mesaj de la un cititor!
C.A.P(GAC) a fost o formă de organizare în agricultură specifică fostelor țări comuniste, în care țăranii nu sunt plătiți cu bani, ci primesc o cotă parte din recoltă.
Bunicul îmi arăta diverse soluții la problemele cu care mă confruntam în copilărie și avea și un citat:
Dacă nu ai un om bătrân să îl cumperi!
Nu era un om cu școală, ci un țăran român autentic din câmpia Bărăganului cu mâini brăzdate de muncile câmpului și vitregiile vremurilor. Noua generație poate nu a auzit nicodată de C.A.P, COLECTIV sau GLOBAL, termeni utilizați pentru definirea orânduirii muncitorilor agricoli în perioda regimului comunist. Colectiv ne-a rămas în minte ca o tragedie în care și-au pierdut viața zeci de tineri, însă pentru țăranul român Colectivul a fost o oroare.
COLECTIVUL
Milioane de români au fost obligați să își doneze pâmântul statului pentru a se forma Gospodăria Agricolă Colectivă. Inițial oamenii au fost lăsați să creadă că nu este obligatoriu, însă propaganda funcționa atunci din casă în casă, iar cine nu era cu partidul era considerat un dușman al poporului.
Cum astăzi cei care nu doresc să se vaccineze sunt numiți de premierul Florin Cîțu, teroriști, în epoca comunistă erau cunoscuți ca dușmani ai poporului. Delictul de opinie era aspru pedepsit, inclusiv cu execuția pe loc fără judecată. Zeci de mii de țărani au ajuns în închisori sau au fost uciși cu sânge rece și aruncați în gropi comune fără însemne pentru că s-au opus colectivizării. Cine se opunea era aspru pedepsit împreună cu familia și rudele sale. Astfel, partidul încuraja rudele să își ”toarne” părinții, bunici și frații sau să îi renege pentru a scăpa de închisoare și tratamentele inumane la care puteau fi supuși de agenții Securității/Siguraței Statului.
După realizarea visului măreț al Colectivizării țăranul român a asistat neputincios la distrugerea tradițiilor milenare și a satului românesc. Țăranul român a fost încălțat în gumari și haine de proastă calitate din URSS sau China, fiind într-un fel s-au altul obligat să renunțe la portul tradițional românesc. În timp ce bunicul pleca la C.A.P cu un car tras de boi, bunica muncea la Global, iar copiii rămâneau închiși în casă circa 10/12 ore. Pe masă era lăsat un castron cu lapte și o bucată de mămăliga, pe care uneori o mânca pisica. Plângeam de foame, dar nu ne putea salva nimeni pentru că ușa la casă era închisă. Chipul bunicii era ca o lumină venită din cer ce se răsfrângea asupra ochilor noștri în lacrimi. Nimic nu poate descrie acel sentiment pe care îl poate simți un copil abandonat în casă. Poate vă întrebați unde erau părinții? Părinții erau plecați la oraș pentru a munci în fabrici și uzine spre progresul Republicii Socialiste România.
De la colectivizare la VACCINARE
Propaganda, astăzi, se face la televizor, pe internet și rețele de socializare, însă ideea de bază este aceeași: – cine nu este de acord cu ce spune Guvernul este un inamic al poporului și al orânduirii sociale.
În ultimul an am asistat la o degradare masivă a drepturilor și libertăților omului la nivel mondial, iar țara noastră nu a scăpat neatinsă de acest cerc vicios. În momentul de față în România nu mai sunt respectate drepturile omului, iar Avocatul Poporului a detonat starea nației cu o serie de acuzații grave la adresa conducerii statului și a atras atenția cetățenilor României că ne îndreptăm spre o dictatură medicală.
Cum cititorul nostru ne atrage de asemenea atenția asupra similitudinilor asupra celor două studii de caz, trebuie să înțelegem că aceste evenimente nu sunt doar o glumă ci pot avea consecințe extrem de grave pe viitor asupra vieții noastre de zi cu zi.
Klaus Iohannis ne spune că vaccinarea nu este obligatorie, dar la Bruxelles se pregătește pașaportul de vaccinare la ordinul cancelarului german Angela Merkel. Ei ne spun că nimic nu va fi obligatoriu, însă deja ni se atrage atenția că nu vom mai putea călători în anumite țări, nu vom mai putea participa la evenimente sau chiar nu vom mai putea intra într-un banal supermarket dacă nu ne vaccinăm. Dacian Cioloș ne spune că nu vom avea un pașaport de vaccinare ci doar un certificat verde. Adică? Certificat verde, undă verde, ceva în sensul ăsta. Vorbim de o discriminare și un plan de impunere a vaccinării forțate, cu toate că în spațiul public se folosesc tot felul de termeni cosmetizați pentru a manipula populația.
Generația născută după 1990 trebuie să înțeleagă că aceste politici progresiste promovate intens în Occident sunt o cosmetizare a politicilor comuniste de inspirație sovietică, fapt ce ne poate reîntoarce din nou în timp. Derapajul premierul Florin Cîțu nu poate fi trecut cu vedere. În democrație cetățenii cu opinii diferite nu pot fi etichetați în masă ca teroriști.