Abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, opera „Coaliției Potrivnice”

În data de 5 ianuarie 1859 și apoi în data de 24 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor în Moldova și apoi în Țara Românească. Trebuie să precizăm că vorbim despre acea Moldova rămasă până la Prut după ce imperiul țarist anexase în anul 1812 jumătatea situată la est de râu.

Dubla alegere a dus la unirea de facto a celor două principate românești, proces ce a fost susținut energic de către Franța datorită intereselor proprii din regiune și care vizau limitarea puterii imperiului țarist, imperiului austriac și a celui otoman.

Pentru consolidarea statului român nou format era nevoie de reforme profunde care să ducă în cele din urmă la un stat funcțional. Pentru acest lucru era necesar ca țăranul român să capete putere și să crească accesul la educație pentru popor. Un rol important în acest din urmă aspect l-a avut tocmai biserica ortodoxă română.

Cuza a fost forțat să implimentez reforme grele pentru cei care dețineau puterea economică în principate, marii boieri. Astfel că reforma agrară, secularizarea averilor mănăstirești și reforma electorală au redus din puterea clasei dominante, fapt ce a stârnit o mare nemulțumire.

Astfel că încă din anul 1862 s-a format o coaliție împotriva lui Alexandru Ioan Cuza și care avea drept principal scop detronarea domnitorului atât de iubit de către popor. În mare parte din această perioadă conducerea asupra statului s-a exercitat autoritar spre dictatorial, căci doar sub această formă se puteau impune reformele atât de necesare.

Alexandru Ioan Cuza avea să fie reținut în noaptea dintre 10 și 11 februarie 1866 și ulterior va fi silit să părăsească țara. În locul său va fi adus un domnitor străin, ușor controlabil de către principalele formațiuni politice interesate să domine țara.

În locul lui Cuza avea să fie adus un rege străin în persoane lui Carol I, dar care nu a fost prima opțiune pentru boierii români.

Cuza a reușit să domnească timp de șapte ani. Ulterior el avea să accepte retragerea și nu se va mai implica în politica internă. Moștenirea sa avea să dăinuie până astăzi iar acei ani au fost decisivi în formarea instituțiilor atât de necesare unui stat ce tocmai luase ființă.

2021-02-08

 » Citiți întreg articol în magazinul istoric 1859.eu