Prima faptă de arme a submarinului românesc Delfinul avea să se petreacă în cea de a 5-a misiune a sa, într-un sfârșit de toamnă a anului 1941. Căpitanul submarinului românesc era Constantin Costăchescu.
Aceasta a constat în scufundarea unei nave sovietice de 12 000 de tone încărcată complet cu armament.
Despre acest eveniment relatează istoricul Florian Bichir în cartea sa România înainte și după mareșalul Antonescu.
În ziua de 5 noiembrie se zărește o navă de aproximativ 12 000 de tone. Submarinul ia poziție de atac la comanda lui Constantin Costăchescu, se coboară la 30m adâncime și se află la 800m de nava țintă.
Nava inamică este atacată cu o torpilă și la 50 de secunde se mai aude un rând de explozii, cel mai probabil datorită muniției de pe bord.
Submarinul părăsește zona dar atacat constant timp de 8 ore în 23 de valuri succesive, aruncându-se aproximativ 80 de grenade asupra lui. Constantin Costăchescu coboară Delfinul la 80 de metri, cea mai adâncă coborâre de până la acel moment.
La acea adâncime presiunea exercitată asupra fuselajului este una colosală: peste 80 000 de tone la fiecare metru pătrat.
Submarinul Delfinul a luat apoi drumul portului Constanța pentru alimentare, trecând printr-o furtună cruntă, unde avea să intre pe 7 noiembrie 1941.
În toamna lui 1942 sosesc primele submarine germane, cu o performanță deosebită. Delfinul este restras spre reparații și urca sus pe Dunăre.
În 1947 tratatul de pace interzicea României să mai dețină submarine militare. În 1954 a fost remorcat la baza Mangalia unde a fost utilizat pentru instrucție.
În anul 1959 submarinul Delfinul avea să fie casat, defectele multiple nemaifăcând-ul apt pentru misiuni.
Submarinul Delfinul a fost singurul submarin din dotarea armatei române la începerea primului război mondial. Armata a încercat mai multe achiziții dar care s-au dovedit un eșec, furnizorii ne-onorându-și promisiunile. S-a ajuns la proces dar acest lucru a contat mai puțin din moment ce submarinele nu au fost livrate.