La 35 de ani de la cel mai mare dezastru nuclear din istorie, pe 26 aprilie 1986, după un experiment eşuat la centrala nucleară de la Cernobîl, în nordul Ucrainei de azi, oamenii de ştiinţă estimează că zona nu va fi putea fi locuită pentru următorii circa 20.000 de ani, relatează adevarul.ro.
Potrivit expertizelor, imediat după producerea exploziei au fost împrăştiate peste 8 tone de material radioactiv în atmosferă peste Ucraina, Belarus, părţi ale Rusiei şi anumite zone din Scandinavia şi Europa. Când s-au trezit în dimineaţa zilei de 26 aprilie, locuitorii din oraşul Prîpeat din apropierea centralei de la Cernobîl (la circa un kilometru distanţă de centrală) nu aflaseră de accidentul petrecut în jurul orei 1 noaptea, dar oamenii deja cădeau la pat cu dureri de cap, tuse şi vomă. Evacuările au început la ora 11 dimineaţa pe 27 aprilie, la circa 36 de ore de la accident. Autorităţile au îndemnat rezidenţii să ia doar strictul necesar pentru că se vor putea întoarce în câteva zile. În acea zi ,aproape 50.000 de oameni au fost evacuaţi, iar în zilele următoare alţi peste 40.000, din aşezările situate în apropiere. URSS a stabilit o „zonă de excludere” pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei. Aceasta are o suprafaţă de 2.600 kilometri pătraţi.
Numărul total al celor dislocaţi de URSS în urma accidentului a fost estimat la 335.000. 600.000 de persoane au primit statut de „lichidatori” ai incendiului din partea URSS primind asigurări speciale de sănătate şi alte beneficii. Autorităţile ucrainene au ţinut propria evidenţă a persoanelor afectate de accidentul de la Cernobîl: în 2015, erau 318.988 de muncitori implicaţi în decontaminările de după explozie. Belarusul a înregistrat 99,693 în bazele sale de date. Între 1988 şi 2012, rata deceselor printre lichidatorii ucraineni a crescut de la 3.5 la 17.5 de morţi la 1.000 de oameni,