La 2 iulie 1504 se stingea din viață Ștefan cel Mare, după o domnie de 47 de ani pe tronul Moldovei. Om de stat, diplomat și strateg militar, Ștefan cel Mare a rămas în istorie datorită îndelungatei sale rezistențe antiotomane, dar și frumuseții mânăstirilor pe care le-a ctitorit pe teritoriul Moldovei.
Arhivele Nationale ale Romaniei au publicat astăzi pe pagina de socializare a instituției câteva documente emise în Cancelaria Moldovei în timpul domniei sale, redactate pe pergament, în limba slavonă, prezentând elemente diplomatice caracteristice perioadei respective și peceți în ceară roșie care autentifică înscrisurile domnești.
Primul dintre documente (foto sus), un hrisov emis la 22 mai 1476, se remarcă tocmai prin faptul că prezintă, pe lângă pecetea domnească în ceară roșie, alte 5 peceți ale unor boieri ce ocupau demnități în Divanul Moldovei. (ANR, SJAN Iași, Colecția Epitropia Sf. Spiridon, Documente, XLV/63)
Cel de-al doilea document atestă existența aprodului Purice, personajul despre care Ioan Neculce relata în „O samă de cuvinte” că l-ar fi ajutat pe Ștefan ce Mare să urce pe cal într-un moment de cumpănă: „Ştefan‐vodă cel Bun, când s‐au bătut cu Hroit ungurul, precum zic unii la Caşen, iar letopisățul scrie că s‐au bătut la Şcheie pe Siretiu, au fost căzut calul cu Ştefan‐vodă în războiu. Iară un Purice aprodul i‐au dat calul lui. Şi nu putè în grabă încăleca Ştefan‐vodă, fiind om micǔ. Şi au zis Purice aprodul: „Doamne, eu mă voi face o moviliță, şi vino de te sui pe mine şi încalecă“. Şi s‐au suit pe dânsul Ştefan‐vodă şi au încălecat pre cal. Şi atunce au zis Ştefan‐vodă: „Sărace Purece, de‐oi scăpa eu şi tu, atunci ți‐i schimba numeli din Purice Movilă“. Şi au dat Dumnezeu şi au scăpat amândoi. Şi l‐au şi făcut boier, armaş mare,