Mi se încovoaie sufletul cînd dau peste cîte un comentariu trist, dezolant, ca un mare semn de resemnare. Parcă se prăbușește lumea și peste mine! Cum să-l încurajez pe un om care a fugit din Călărași? În 25 de rînduri, descrie un peisaj care îți ia tot oxigenul. Sigur, orașul Călărași arată așa mai ales pentru cel care semnează Tică. Pentru cine mai are o speranță, pentru cel care abia începe să creadă în steaua lui, este o margine minunată a lumii. Rezistă ea? Nici norocul și nici fericirea nu sunt la grămadă! Unii au, alții nu. Unii sunt pregătiți să-l întîmpine, alții întorc capul exact cînd ar trebui să se agațe de bara ultimului vagon.
Dar să reproduc, mai întîi, postarea lui Tică, exact așa cum a fost ea ridicată pe Cotidianul.
”Dle Nistorescu! Românica a ajuns grajdul Europei…. Am fugit din Călărași! Un oraș gen Nagasaki, mort economic, zero viață culturală, la nivelul medical este atomico-nucleară, vorba grajdului România tv! Spitalul județean nu are medic anestezist, vine cu BACUL peste brațul Borcea un medic bulgar! O gravidă din comuna Ciocănești de 38 de ani a murit de la o cezariană, somnifer băgat necorespunzător de un rezident! A murit cu zile… Bine că am plecat din cocina aia la timp..Stau în Băneasa, Dna Gorghiu e parfumata, pensata, sătulă de nemuncă și somn în exces, traiasca PNL!! Noi cumpărăm F 16 și în Călărași se moare de o apendicită, de o cezariană, sărăcia este la limite apocaliptice, dezolare, jeg, degradare, lipsa speranței, toate domnesc pretutindeni! Iosif Armaș cu Doru Ioan Tărăcila au tăiat la fier vechi ultima fabrica de zahăr din Bărăgan! FERICE DE VOI CEI 5.5 MILIOANE DE ROMÂNI PLECAȚI IN PRIBEGIE…puteați muri cu zile în Românica la doar 38 de ani ca gravida din Ciocănești, Călărași! Copilul a fost salvat! Când te faci copile mare, pleacă din Românica! Noi rămânem cu F16 și cu Doru Ioan Tărăcilă și PSD….Atâta jeg și sărăcie în Bărăgan, rar mi-a putut dat să văd! Bombonel! E viața dulce la Cornu?”
Nu am să-i reproșez nimic. Poate, doar, exagerata dezamăgire față de un loc pe care îl consideră ”blestemat”. Nu cred că este! Și nu cred că soluția salvatoare este fuga. Dacă toți s-ar muta la oraș sau în străinătate n-ar mai rămîne decît niște urme palide. Apoi nimic. Nu există eternitate garantată nici pentru imperii cu fală, necum pentru orașe sau comune. Au dispărut Troia și Imperiul Persan, mai frumoase decît megaputerile de acum. Ca să scape de bolile invizibile ale orașelor, doar cei care se unesc și luptă bărbătește mai întîrzîie întîlnirea cu ghilotina timpului.
Despărțiți și sfîșiați între noi suntem doar niște prăzi mărunte în bătaia vîntului. Dacă un grup de oameni cu caracter nu face din salvarea Călărașilor o cauză nu văd cu ce folos s-ar alege din puzderia de lume adunată pe marginea Dunării. Sunt mai mulți cei de pe lîngă bălțile Bucureștilor și nu-i sigur că orașul va avea un traseu luminos. Fără solidaritate, și ei ar putea avea aceeași soartă cu Călărașii și cu alte localități care au pierit și despre care nu mai știm nici unde au fost.
Nu de bani ducem lipsă. Nici de bogății. Nici de minte. În România, materia cenușie gîlgîie și la proști. Nenorocirea noastră vine de la faptul că nu ne strîngem împreună, că nu considerăm solidaritatea o valoare socială.
Satul meu de 30 de case supraviețuiește de 250 de ani. Și n-are decât o biserică și un firișor de apă. Și nici unul dintre locuitori nu se vrea mare conducător și nu socoate lumea cea mare ca fiind vinovată de micimea lui!