Carnavalul de la Rio s-a anulat. Carnavalul de la București abia a început. Procurorii – vigilenții neamului – ies la chef cu polițaii și rîd obraznic! Ce-am făcut, frate? Între prieteni, o bere nu-i o crimă! Ce, dacă este pandemie, la urma urmelor, nu-i decît o contravenție! În Herăstrău, se dau petreceri cu artificii și lumînări! Pute a parfum, a polițai, a prostie și a paparoase prin locurile marcate „Free Covid! ”La Craiova, plouă cu botezuri, cu nași, cu daruri și cu soliști pe comandă! La Cluj, funcționează baruri clandestine ca pe vremea prohibiției. Intră numai cine cotizează și nu toarnă la „băieți”! Mii de oameni năvălesc pe pîrtii și stau ore-n șir la cozi pentru un loc pe telescaun! Slavă cerului că n-a trecut sezonul de schi! Peste tot, soare îmbietor și veselie din nimic. Nimeni nu știe de ce! Parcă numai peste România ar fi trecut o pală uriașă de noroc. Europenii din Vest trag obloanele îngroziți de tulpini și de amenințări invizibile. Noi ne purtăm de parcă ni s-ar fi deschis Porțile Raiului!
Pot să spun că nu este bine? Pot să scriu că îndărătul acestei explozii inconștiente de vacanță și optimism ne paște un val mai mare de disperare? Pe ce mă bazez? Toate cifrele din România mint. Pe logică! Pe cine mai interesează logica? De ani buni, orice ministru are voie să mintă și să se contrazică de la 5 la 10 minute! Pas de le spune sutelor de surescitați din baruri și din restaurante că molima se poate întoarce! Te scuipă, te huiduie, te alungă cu pietre! De ce vrei să le strici puținele clipe de fericire? A scăpat lumea românească de Trump! Nu mai este nevoie ca președintele Iohannis să se căciulească și să-și ceară scuze! Nu mai pleacă serviciile secrete din Justiție. O pot conduce pe față! Dacă americanii vorbesc despre campuri de reeducare, noi le putem experimenta contra cost! Nu mai trebuie să punem lupa pe sforăriile lui George Maior, nu mai este necesar să-i dăm o dictare lui Florian Coldea să vedem dacă scrie miau ca pisica sau face diferența între perfectul compus al lui „a avea“ și plînsul motanului. Gata, e profesor pentru viitorii ofițeri semianalfabeți!? A trecut și pericolul Dragnea, nu mai trebuie să cercetăm nici softul alegerilor, nici numărarea voturilor la referendumul catastrofă pentru Traian Băsescu (reparat din două vorbe de americani).
Gata, e primăvară și țara rîde la soare! Adolescenții, studenții și petrecăreții chiuie, convinși că viața se întoarce la ora zero, după ziua în care a fost declarată carantina. Poți să-i oprești? Scade vertiginos numărul contaminărilor, al internărilor la terapie intensivă și al celor cărați în saci negri. La vîrful nasului, nu mîrîie niciun pericol. Peste tot se vînd flori și parfumuri și crește consumul de șampanie. Românii încep să creadă în fiola miraculoasă. Sunt liste de așteptare pentru injecțiile cu vaccinul Pfizer. Se fac petreceri și se revarsă de peste tot un optimism de laborator. Valea Prahovei se sufocă de mașini, iar antivacciniștii jubilează. Netoții cu ifose pretind respect și văd în acest carnaval românesc cea mai pipăibilă probă că au avut dreptate. Se încropesc planuri de inaugurări, de lansări, de vacanțe, de recepții. M-am nenorocit dacă spun „Nu, mulțumesc frumos, nu servesc!“ Mă exclud!!! Fie, accept și mă scufund în logica de Facebook și Instagram, fie, mă izolez pentru totdeauna!
Nu-mi rămîne decît să-i mulțumesc diplomatului Ciprian Mihali, pentru că a sintetizat mult mai coerent și mai frumos decît aș face-o eu o judecată despre o lume care tropăie pe toate subiectele, fără să știe de ce și încotro merge.
”Rețelele sociale au dat prostiei șansa să se agrege și proștilor posibilitatea să devină solidari. Ele le-au permis să nu mai trăiască ignoranța, incultura sau repetenția ca pe o rușine, ci ca pe acte de curaj și de libertate. De aceea, nu este deloc o întâmplare că printre marile valori moderne pe care le revendică ignoranții atunci când se adună laolaltă e tocmai libertatea. Nu revendică educația sau știința, nu revendică responsabilitatea sau solidaritatea, ci doar acea ciudată libertate de a fi ei înșiși, de a nu da nimănui socoteală pentru ce sunt, de a se mândri că sunt așa cum sunt și de a spune cu glas tare că nu mai au nevoie de nimic altceva (nici de întrebări, nici de incertitudini, nici de dialog) pentru a înfrunta pe oricine, la orice nivel, despre orice, având mereu convingerea că vor ieși învingători din aceste înfruntări” (Ciprian Mihali, Republica.ro).