Restructurarea guvernamentală în domeniul energiei este o necesitate într-un viitor cât mai apropiat. Aceasta trebuie să se facă plecând de la noile realități și trebuie să se bazeze pe un nou tip de gândire.
Primul plan de analiză: contexul geopolitic european și regional.
Actuala structură este bazată pe filosofia de dinainte de 1989. Oscilația plasării industriei energetice între un Minister al Energiei și unul comun cu Economia s-a făcut numai pe criteriile grupurilor de interese sau de partid și ale negocierilor politice. Intrarea în Uniunea Europeană a făcut să apară o mică structură ce se ocupă de transport și care a fost pasată în diferite departamente care nu au nicio legatură cu acest tip de infrastructuri, ajungând azi să „se supună” direct Secretariatului General al Guvernului, acolo unde chiar nu există niciun specialist în domeniu și unde jocurile politice primează.
Primul semn al schimbării de paradigmă în UE a fost dat acum mulți ani, după ce o parte din liderii țărilor componente au înțeles că Federația Rusă începe să devină un mare pericol, prin creșterea dependenței Uniunii de cărbunele, petrolul și în special gazul importate din Rusia. Cleștele energetic rusesc este aproape funcțional. Pericolul este întărit de declanșarea de-a lungul timpului a conflictelor înghețate sau în curs de desfășurare din jurul Mării Negre, conflicte legate de resurse sau trasee alternative la gazul rusesc.
Fig.: Harta riscurilor energetice la Marea Neagră (Cosmin Păcuraru)
Primele încercări, făcute de Comisia Barosso, de desenare a unor surse alternative au eșuat în mare măsura. În toamna anului 2019, Comisia von der Leyen a venit cu Green Deal, ce reprezintă o mare schimbare de gândire: renunțăm la combustibilii fosili importați din Rusia și trecem la surse alternative de energie. Rezultatul este disponibilizarea a unor mari sume de bani.