ieri la ora 20 2022-05-11 20:32:00
Sub comunism, simțeai cum îți întuneca fiecare gest, fiecare clipă, umbra colosală a Moscovei. Vuietul profund, neîncetat al atomocentralei iadului roșu nu te părăsea nici în somn. Prin mii de fire nevăzute, Moscova te mișca de colo-colo ca pe un mort, fără măcar să știe că exiști. Și când trăgeai aer în piept, pe vârful muntelui, undeva, în subconștient, se trezea un soi de mirare că ți se mai dă voie să respiri.
Mulțumită Washingtonului, regăsesc acest sentiment pe care îl credeam șters definitiv.
» articolul lui Cristian Tudor Popescu, integral pe republica.ro