Sfaturi pentru două zile de vacanță

Pentru cei care vor să schimbe ceva din monotonia vacanței le recomand o excursie scurtă, de două-trei zile, pe care am făcut-o și eu.

Merită și nu-i deloc complicată. Se poate pleca și de la București și se poate evada și dintr-o vacanță de pe Litoral. Pe la Vama Veche se trece mai ușor în Bulgaria și, la aproximativ 80 de kilometri, se ajunge la Balcic. Cu o condiție. Să nu te oprești la restaurantul de scoici de la Kavarna și să nu vrei să vezi mai multe în zona Capului Kaliacra.

Un drum la Balcic este ca o gură de oxigen amestecată cu nostalgie, cu optimism și cu bunul gust dat de simplitate. Balcicul încă mai are pe ici pe colo cîte ceva românesc. Poate că numai în memoria noastră el stăruie, poate că perioada aflată sub autoritățile românești să-și fi pus o amprentă pe care modificarea granițelor n-a putut să o șteargă.

Oricum, Balcicul este un loc special, arid, cu ceva dobrogean în case în relief. De cum cobori porvîrnișul calcaros spre partea turistică a orașului încep să-ți defileze prin memorie peisajele din tablourile marilor pictori români. Anii în care Palatul de la Balcic a fost locuit de Regina Maria a fost adevărata epocă de glorie a orașului, cu primar și români, cu reviste și evenimente culturale. Ea dăinuie pînă astăzi prin opera marilor pictori și scriitori români. N-ai cum să deschizi un album de artă al unui pictor român mai cunoscut din perioada interbelică fără să vezi tătari și case de la Balcic, marine și povîrnișuri galbene, acoperișuri de case în pantă și verticala turnului de moschee.

Ce a impresionat atît de tare la Balcic? Recitiți ”Pînza de păianjen”, romanul Cellei Serghi, și veți plonja într-o atmosferă care se regăsește și azi, care a fost farmecul locului în anii dintre războaie. Amestecul etnic, geografic, cultural, geologic chiar (rîpe, mare, coaste calcaroase și pante abrute pe care se înșiruie casele vechi) te obligă la o reîntîlnire cu Tonitza, cu Iser, Mutzner și Nicolae Dărăscu, Max Arnold, Michaela Eleutheriade și Ștefan Dimitrescu. Pe Coasta de Argint au pictat Marius Bunescu și Lucian Grigorescu, Ipolit Strîmbu și Rodica Maniu-Mutzner și multe alte zeci de artiști români. Parcă se simte că în cîteva decenii de administrație românească toată cultura noastră plastică și-ar fi propus tema ”Balcic”, presimțind despărțirea de țară de peste ani. Balcicul încă mai respiră romantismul interbelic, atmosfera aceea de vacanță la Venetia și Karlovy Vary, de intelectuali și plasticieni într-o stare de grație din cauza luminii și a reliefului. Parcă ar continua și astăzi cu inevitabilele accente de modernitate înglobate cînd discret, cînd epatant.

Faleza de la Balcic are poezia ei și este între cele mai frumoase de la Marea Neagră. Terasele sunt simple, primitoare, cu oferte în limba română, cu mîncăruri de scoici și cu ospătari care vorbesc româna așa cum comercianții europeni din diverse țări vorbesc engleza. Mai șchiop, mai după ureche, dar totdeauna vesel și primitor. Nici nu știi dacă este vorba de o limbă română rămasă în memorie după atîta vreme sau de una turistică, de agățat clienții.

La Balcic țineau conferințe toți marii intelectuali români, de la Nicolae Iorga la Camil Petrescu, la Balcic se trăia o naivă rivalitate cu Coasta de Azur. Pare incredibil, dar exista și o linie aeriană București-Balcic. Veți înțelege mai bine trecutul românesc al locului dacă poposiți în acest oraș și dacă vizitați castelul Reginei Maria, în fapt o vilă cochetă așezată într-un peisaj de vis la malul mării. La Balcic există un hotel elegant, Regina Maria spa, cu pereții încărcați de fotografiile Reginei.

Ce merită savurat la Balcic? Grădina Botanică, Castelul Reginei Maria și promenada. Primul lucru care îți atrage atenția este respectul bulgăresc pentru un nume românesc și european. În România nu găsești atîtea dovezi ale respectului pentru personalitatea Reginei cîte poți vedea la Balcic, parcă încăpățînat să respire în aerul din care ea s-a retras în urmă cu atîtea decenii.


Într-o zi, mai pe repede înainte, le-ați văzut pe toate, v-ați creat și o provocare pentru lecturi despre anii de glorie ai orașului și puteți porni spre Nesebar.