Războiul între liberali se întețește pe măsură ce se apropie data alegerilor președintelui PNL. După ce s-au conturat taberele, după ce a început vînătoarea de aliați, după ce au început atacurile sub centură au dat să apară și elemente de program și dezvăluiri. Programul s-ar numi ”Ce vom face noi?” Asta zice gruparea Cîțu. Ca grupare care are la bază doar o alianță de interese, nu putem vorbi de un program. Doar cîteva schimbări pe care ei le numesc ”reformă”. În mintea politicienilor români (și nu numai), reformă înseamnă să elimine sau să pună la cale crăparea adversarilor și instalarea ”alor noștri”.
De reforme se tot vorbește din 1990 și se va vorbi în următoarele decenii. Toți care le-au pronunțat au acoperit schimbări importane, uneori dubioase sau chiar inutile. Reforma înseamnă instalarea ”oamenilor noștri” și alungarea celorlalți care n-au fost conform. De aceea, cei care vor să se se înțepenească pe fotoliile de putere își mai zic și ”reformiști”. Pentru ei, și dacă ar ajunge în Raiul din basmele populare, strategia lor de schimbare tot reformă s-ar numi. Și ar începe tot cu numirea oamenilor din gașcă. În cazul cetei cu comportament de bandă din PNL-USR-PLUS, și în Rai,”reforma” ar începe tot cu instalarea oamenilor și cu declanșarea anticorupției împotriva sfinților care îi încurcă la casierie, la cantină, la băuturi și la femei.
Anticorupția este un instrument politic, o armă de luptă și o tehnică de păcălit electoratul. Ce reformă pot face Emil Boc și Raluca Turcan, Gheorghe Flutur sau lătrăul de Florin Roman? Dacă ar fi după mintea lor am avea parte de o întoarcere la regimul lui Traian Băsescu, cînd contractele mai bogate se împărțeau de la Cotroceni cu Elena Udrea (asfaltări și energie), iar cele mai mici picau în ”administrarea” miniștrilor și baronilor locali ai PDL. În cazul lor, orice proiect integrat ideologic, economic și social este exclus. Orice ciornă de proiect de țară n-o poate depăși pe a lui Klaus Iohannis pentru că zero plus nu există. Adepții reformelor nu au cu ce.
Ce-i acela ”suflu nou” în mintea lui Cîțu? Ideatic pare imposibil de definit, cîtă vreme Florin Vasile Cîțu n-a emis nici o idee distinctă și convingătoare. S-a lăudat cu performanțe economice și financiare, ducînd într-o perioadă scurtă datoriile țării la 127 de miliarde de euro și oferind la schimb doar o liniște în materie de achitare la zi a salariilor bugetarilor și instituțiilor de forță. În rest, pauză! Chiar dacă îi zice ”reformă”, împăratul este gol. Dar gol pușcă!
Și atunci cum se așază toată floarea liberală în urma unui caraghios, necunoscut în partid, lipsit de performanțe și calități? De ce toată suflarea penelistă se face că nu vede? Cîțu, în afara prestației (soldată cu o chiflă) în celebra speculație pe monedă, nu există nimic. Ce i-ar putea entuziasma pe liberali atît de mult încît să i se alăture cu atîta entuziasm cînd calitățile sale sunt nespus de puține și de sărace? Nu le văd? Îl văd, dar tac. ”Poporul liberal” (căci și în cazul PNL, profitorii și susținătorii alcătuiesc o ceată importantă) se teme de Iohannis mai tare ca de Covid-19!
Cum a ajuns Cîțu, atît de mediocru și de șters, pupila președintelui României? Cu siguranță că mobilizarea bietelor personalități liberale în spatele lui Florin Cîțu nu se explică decît prin opțiunea categorică a președintelui Iohannis. Este exclusă indicația sa de genul ”eu nu mă bag, alegeți pe cine vreți” . Iar în urma unei asemenea indicații neutre toți să moară de dragul bolborositului de Florin Cîțu.
Să ne întoarcem la sosirea lui Florin Cîțu în PNL. El a fost adus de Alina Gorghiu-Isar pe vremea în care a fost numită de președintele Klaus Iohannis drept președinte interimar al PNL. Cu aducerea lui Cîțu ea a raportat un ”succes de cadre”. A înnoit partidul! A adus o prospătură în partid. În fapt, simpatia președinetlui Iohannis, cum o numesc liberalii în surdină pe Alina Gorghiu, l-a adus în PNL pe colegul de aventură financiară al proaspătului ei soț Lucian Isar. Am putea chiar spune că familia Gorghiu-Isar l-a adus în PNL pe Florin Cîțu. Și tot în baza inexplicabilei influențe a Alinei Gorghiu asupra lui Klaus Iohannis, acesta a devenit favorit pentru postul de prim-ministru și, acum, de președinte al PNL.
Între timp, Lucian Isar, fiul generalului Ion Isar, a devenit consilier onorific al primului-ministru. Și, după sursele noastre, un reprezentant al acestuia în diverse proiecte majore.
Ce rezultă din asta? Că PNL se află în situația în care opțiunea lui Klaus Iohannis pentru un Cîțu premier și cu același Cîțu președinte al liberalilor intră în etapa în care partidul Brătienilor este dominat (chiar controlat, cu mînușițe!) de cuplul Alina Gorghiu-Lucian Isar. Adică a devenit un ”partid al meu”, anexă a ”guvernului meu” și susținut de o majoritate parlamentă cuminte, bucuroasă că poate degusta din mierea puterii oferită de ”românii mei”.
Numai așa se poate explica marele val de susținere și simpatie pentru împăratul gol din fruntea guvernului României.
Preluat: https://www.cotidianul.ro/reforma-banditismului-politic/